♥ ARTA-FEMINITATII ♥

Nu ma voi opri niciodata ca sa traiesc cu picioarele pe pamant, cand ne-a fost oferit tot Spatiul spre explorare! Nu ma voi opri din visare si din mirosit trandafirii si daca e nevoie, o sa presar toate cararile lumii cu petale roz parfumate si fine care sa iti gadile picioarele pana cand te vei opri sa respiri viata si aerul care te inconjoara. Tu alergi. Si eu ma opresc sa miros trandafirii. Tu gafai si eu respir. Tu ma certi, eu ascult bataia inimii tale, din spatele oricaror cuvinte. Eu ma invart, in pasi de dans si tu ma zgaltai: "Uite cat e ceasul! Revino cu picioarele pe pamant!". Ei bine, NU! picioarele mele nu au greutate si adevarul e ca eu, tavalita in iarba inalta, sunt mult mai pe pamant decat tine in biroul tau. Si n-am sa ma inchid intre patru pereti. Si nu voi renunta la visuri niciodata si o sa ma inalt atat de sus cat ma duce aspiratia mea! Nu am nevoie de nicio functie de conducere ca sa organizez lumea in forma de...

  Un experiment extraordinar, uimitor, iluminator si inspirator : Un artist care a lucrat ani de zile pentru politie, desenand chipul suspectilor dupa descrierea martorilor oculari, realizeaza un experiment ce cu siguranta ne da de gandit noua, femeilor.  Initial, el cere persoanelor care intra in camera in care el deseneaza, fara a le vedea, sa se descrie, astfel incat sa le poata desena dupa detaliile oferite.  Apoi, persoanele desenate se intalnesc doua cate doua si li se ofera ocazia sa se cunoasca un pic, sa converseze. Si imediat dupa aceea, fiecare va intra pe rand in camera si va descrie celui care deseneaza, persoana pe care tocmai au cunoscut-o. Din nou, el deseneaza doar conform detaliilor oferite. Ceea ce m-a uimit, este ca in TOATE cazurile, primul desen, realizat in conformitate cu modul in care oamenii se descriau pe ei insisi, chipul redat este mai mult sau mai putin DEFORMAT, iar oamenii apar mai tristi, mai grasi, mai batrani, mai stressati, m...

“Un băștinaș american și prietenul lui treceau, în centrul orasului New York, pe lângă Times Square în Manhattan. Era în timpul prânzului și străzile erau pline de oameni. Mașinile claxonau, frânele taxiurilor scârțâiau pe la colțuri, sirenele zornăiau, sunetele orașului erau asurzitoare. Deodată, băștinașul spune: “Aud un greiere!” Prietenul său răspunde: “Cum poți să auzi un greiere în gălăgia asta?!” “Sunt sigur!” a spus el, “am auzit un greiere!” “E o nebunie,” i-a răspuns prietenul. Însă el ascultă cu atenție un moment, apoi se îndreptă, traversând strada, spre un ghiveci de ciment, în care creșteau niste plante. S-a uitat în ele și pe sub crengile lor a descoperit un mic greiere. Amicul său a fost pur și simplu uimit. “E incredibil! Cred că ai urechi supraomenești!” “Nu”, a spus băștinașul. “Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei să asculți.” “Dar nu se poate!” a spus prietenul. “N-aș putea auzi un greier, în așa o gălă...

    "Te simt ca pe o pasare care a fost ranita si care abia acum realizeaza ca are aripi de aur", spuse magicianul mangaind parul fetei. "Nu neaparat ranita, cat incatusata", a raspuns fata ."Incatusata intr-o poveste pe care si-a spus-o, pe care apoi a crezut-o si care nu ii facea bine, caci nu era reala." "Inteleg." "Dar iubesc realitatea cu tot ce mi-a daruit ea"  adauga soptit fata marea ei taina. "Este in toate ceva atat de duios... Ca un cantec care mi-a modelat sufletul, chiar de a fost necesar sa si cresteze ca un  cutit uneori. Simt cum sunt framantata de mainile divine, care sunt vii...si... aceasta Viata din toate este sfanta pentru mine." "Te inteleg perfect. Nu-i asa ca uneori te uiti in trecutul vietii tale si multumesti lui Dumnezeu ca ai avut rabdare sa isi faca munca Lui ?..." o intreba zambind in barba alba. "Ii multumesc ca m-a invatat sa iubesc ca vrea sa isi faca munca prin mine. M...

"Te-ai gândit vreodată că tot ceea ce te priveste pe tine Mă priveste la fel de mult si pe Mine? Lucrurile care te privesc pe tine sunt la fel de importante ca lumina ochilor Mei. Te pretuiesc atât de mult în ochii Mei (El vorbeste despre suflet) si te iubesc atât de mult; de aceea, e o bucurie atat de specială pentru Mine sa te pregătesc si să te încerc. Când ispitele si vrăjmasul vin peste tine, revărsându-se precum un râu asupra ta, vreau să stii că, Aceasta a fost de la Mine. Vreau să stii că slăbiciunea ta are nevoie de tăria Mea, iar scăparea si izbăvirea ta stau în a Mă lăsa să am grijă de tine. Ia aminte, când esti cuprins în vâltoarea imprejurărilor grele, între oameni care nu te înteleg, care nu iau în seamă lucrurile ce îti aduc bucurie si te izgonesc de la ei, Aceasta a fost de la Mine. Eu sunt Dumnezeul tău, toate împrejurările vietii tale sunt în mâinile Mele; nu ai ajuns din întâmplare în situatia ta, ci este tocmai locul pe care l-am pregătit pen...

― E mult de cînd vin aici la fîntînă să te aştept. De cînd eram copil ă visam că deşertul o să-mi facă cel mai frumos cadou din viaţa mea. Acest cadou a sosit în sfîrşit, şi eşti acela tu.         Tânărul vru să ia mîna fetei. Dar Fatima ţinea ulciorul.        ― Mi-ai vorbit de visele tale, de bătrînul rege şi de comoară. Mi-ai vorbit despre semne. Acum nu mai mi-e frică de nimic, pentru că aceste semne mi te-au adus. Iar eu sînt parte din visul tău, din Legenda personală, cum îi spui tu. De aceea, vreau să-ţi urmezi drumul pentru care ai plecat. Dacă trebuie să aştepţi sfîrşitul războiului, foarte bine. Dar dacă trebuie să mergi înainte, du-te spre legenda ta. Dunele se schimbă după vînt, dar deşertul rămîne acelaşi. Aşa va fi şi cu iubirea noastră.         "Maktub", mai spuse. Dacă eu sînt parte din Legenda ta, înseamnă că te vei întoarce într-o bună zi. Tânărul plecă ...

Vă puteţi imagina cum aţi putea trăi fără nicio sursă de venit? Nemţoaica Heidemarie Schwermer a făcut din asta o filosofie de viaţă. Are 67 de ani, din care ultimii 14 i-a petrecut fără bani şi fără alte posesiuni în afara unui geamantan în care şi-a împachetat strictul necesar. În urmă cu 23 de ani, Heidemarie Schwermer, o profesoară de vârstă mijlocie abia ieşită din experienţa unui divorţ, s-a mutat cu cei doi copii ai săi în oraşul german Dortmund, un oraş în care numărul persoanelor fără adăpost şi lipsa lor de speranţă erau şocante, scrie cotidianul britanic „The Times". Din acest şoc iniţial s-a năcut ideea lui Heidemarie Schwermer de a crea un magazin bazat pe troc de obiecte şi servicii. L-a numit „Gib und Nimm", adică „dai şi iei". Heidemarie a fost întotdeauna de părere că oamenii fără adăpost nu au nevoie de bani pentru a se reintegra în societate şi că pentru asta e suficient să se facă utili. Doar că ideea nu prea a prins la cei vizaţi. ...

Scriu acest articol pentru ca  Zanele sa reinvie. "I do believe in Fairies! I do! I do!"..spun si eu ca Peter Pan, cu dorinta de a pastra in viata lumea zanelor bune. Eu cred in Zane. Cred cu toata inima mea.  Cred ca ele tes din fire foarte fine de lumina irizata mantia aspiratiilor din sufletele frumoase, cred ca ele transforma visele in realitate, pun licurici in inimile indragostitilor ca sa-i ghideze pe cararile cele mai pline de farmec, presara rasete si petale de trandafiri pe oriunde si sunt mereu langa tine la nevoie ca sa te scoata din orice-ncurcatura cu bagheta cea fermecata. Ei, da! Cred in Zane! Le-am vazut chiar azi. Sunt peste tot!   Acesta-i un articol despre Zane(le) - Femei. Ca si zanele, noi, femeile, avem in suflet magia de a fii bune, puterea de a face bine. A alina, a gasi solutii miraculoase, a vindeca, a pudra cu praf de stele visele frumoase ale celor dragi noua, a avea vorba dulce si inteleapta, gestul gratios si pasul fin, parca plut...

Marea iubire   ASTĂZI EL MI-A SPUS CĂ NU MĂ IUBEŞTE. Nu mai e nimic de spus, totul e clar, nu mai e nimic de sperat. Totul s-a sfîrşit. Şi eu odată cu totul. Nu mai am pentru ce să trăiesc, nu mai am pentru ce să respir, nu mai am cum să mă mai bucur vreodată. Nu există viitor, trecutul e mort, iar eu plîng, plîng. Plîng şi zidurile casei în care locuiesc. Chiar şi norii plîng odată cu mine. Plînge întreaga mea lume, care sigur va muri curînd. Nu are cum să mai trăiască. De aici, din cea mai adîncă şi crîncenă suferinţă, ridic ochii către cer: - Doamne, iată-mă că plîng pentru că nu sînt iubită de acest bărbat. Oare cum să fac să nu mai sufăr? Oare de ce mi-ai dat puterea aceasta de a iubi, dacă nu mi-ai dat şi omul potrivit care să o primească? Cui să dăruiesc această imensă iubire? M-am trîntit pe pat, plîngînd şi aşteptînd să mor. - Dăruieşte-mi-o mie. Abia acum am înţeles expresia „a înlemni de surpriză”. Aceste cuvinte s-au auzit în cameră, în camera mea. A me...