Ne atribuim adesea defecte chinuitoare si ne strambam cand ne privim in oglinda.. Si totusi, am observat, privind femeile oglindindu-se, ca foarte rar ne vedem pe noi insene cu adevarat. Se pare ca imaginea din oglinda e perceputa prin prisma a multe prejudecati privitoare la corpul femeii, e deformata de multele canoane de frumusete promovate de-a lungul vremurilor si cel mai adesea suntem cei mai duri critici ai propriei fiinte (in ceea ce priveste exteriorul, caci din pacate destul de putini oameni sunt doritori a-si indrepta comportamentul sau gandurile mai putin frumoase..). Aceasta preocupare excesiva pentru aspectul exterior , aceasta vanatoare in oglinda a defectelor adesea inchipuite, ne rupe de realitate si de noi insene. Ne inhiba, ne face sa nu avem incredere in puterea noastra de seductie si sa uitam chiar ca suntem femei. In loc sa pasim cu incredere prin viata, unduind seducator, daruind zambete si incantare, indragostite de frumusetea din noi, ne strangem umerii, n