Viata mea de femeie
Viata mea de femeie este facuta din muzica si arabescuri de dans. Este facuta din cenusa...transformata... in praf de stele. Aruncata in sus, intr-un pumn, imprastiata pe peretii cerului, ca o explozie de viata si repaos. Viata mea de femeie este, a fost si va fi un privilegiu. Privilegiul de a iubi, de avea atat de multe de iubit, de adorat, de sarutat in genunchi, cu ochii inchisi, spre inima deschisi. Insetata. Sau... instelata. Da, de-a dreptul instelata, in toata bolta talpii, in tot cerul gurii care saruta pios totul, pentru ca totul i-e sfant. Privilegiul de a ma trezi la toate minunile lumii, chiar si in cele mai grele si nesuportate zile, de a deschide ochii si a privi cata frumusete de viata ma inconjoara si curge prin mine. P rivilegiu, de a trai fiecare zi asa cum vine, luminoasa sau grea, carand-o nu pe umeri, nu in spate, nu pe brate, ci pe piept, pe pieptul deschis si cambrat. Aruncata in sus ca o despovarare, ca o poarta de paza la inceputul...
