Eternului Feminin
Împodobită de lumina lunii, sublimă e forma ei, a cărei frumuseţe îţi pătrunde prin ochi până în inimă. Ea este răsăritul roz-auriu , înălţându-se peste noptatica, înstelata insulă paradisiacă a iubirii.. Ei, dăruitoarei iubirii, ei, celei pline de pasiune şi încântare, Ei, celei strălucitoare şi mereu jucăuşe, mă închin plin de adoraţie. Ei, a cărei formă este oceanul beatitudinii, mă închin plin de adoraţie. Ei, care se desfată în jocul iubirii, mă închin plin de adoraţie. Reginei îmbătării divine, mă închin plin de adoraţie. Oceanului feminitaţii sacre, ale cărei şolduri sunt rotunde şi grele, ai cărei sâni sunt fermi şi preaplini, ale cărei coapse sunt puternice precum coloanele templului, Ei mă închin plin de adoraţie. Ei, celei cu chipul străluminat de sfânta pecete a lunii pline, şi care poartă focul sacru în pântecul său – Ei, care hrăneşte un leu cu lapte şi care smântâneşte laptele pasiunilor...