Femeia si Barbatul

"Sunt frumoasa" - spuse Femeia, admirandu-si in oglinda trupul vluptuos, formele rotunde si dulci, zambetul fermecator si parul unduios.

"Esti frumoasa", spuse Barbatul, " pentru ca ai facut din trupul tau un instrument al iubirii. Esti frumoasa caci trupul tau e relaxat, iar miscarile fine si gandurile tale frumoase si pure au modelat acest trup, asa cum sculptorul, indepartand ceea ce era de prisos din piatra a scos la iveala forme perfecte...asa si tu, iubita mea, cu fiecare fapta si gand bun scoti la iveala frumusetea ta perfecta din acest trup simplu de femeie.

"Sunt frumoasa pentru ca sunt indragostita de tine" , spuse Femeia, rosind fermecator.

"Esti frumoasa, da, Frumoasa frumoaselor atunci cand iubesti. Esti frumoasa nu pentru ca ma iubesti pe mine, ci pentru ca Iubirea este insusi miezul tau, esenta ta luminoasa si vie, iar cand o lasi s astraluceasca nestingherita, frumusetea ta este orbitoare . Esti Frumusete cand esti Iubire, femeia mea."

"Sunt frumoasa pentru ca darurile de la tine ma impodobesc si ma simt ca o Regina, iubite Rege".

"Esti frumoasa pentru ca te comporti mereu ca o Regina -gratioasa si demna, blanda si iubitoare, cuprinzatoare si calda, eleganta in fiecare gest, suverana in curatenia de zapada a mintii, darnica si plina de bogatii fara pret- bunatate si caldura, senzualitate si farmec, bucurie si zambet, gingasie si totala daruire. Iar toata aceasta bogatie a ta cheama darurile mele , Regina mea." raspunse  Barbatul, facand o plecaciune.

 "Sunt puternica", spuse Femeia, bucurandu-se de tronul pe care El o asezase si admirandu-si curtenii cei curtenitori ce o inconjurau.

"Esti puternica ori de cate ori iti pleci cu modestie privirea, spuse Barbatul, " caci cine ti-ar putea rezista atunci? Si esti puternica dincolo de orice imaginatie atunci cand caldura inimii tale incalzeste chiar mancarea de pe masa, atunci cand cu inima pe masa primesti taisul vietii, atat de vulnerabila si atat de deschisa si totusi mereu prezenta, vie si calda, nedand nici un pas inapoi , primind totul in inima, tu, alchimista misterioasa ce in inima ta transformi pitrele in aur si otrava in nectar...Iubita mea alchimista"

"Sunt puternica si inalta" spuse Femeia, "pentru ca bratele tale ma sustin si ma-nalta".

"Esti puternica, Iubito, caci aceste brate ce te inalta le hranesti tu insati.  Zi de zi, cu mainile tale, hranesti bratele mele si umerii numai tu stii sa mi-i inalti dincolo de nori. Stiu ca nu te vei opri pana ce aceste brate vor creste pana in vazduhul cel mai albastru si crestetul tau va atinge bolta inalta, Tu, Cea care te hranesti cu stele si cu Luna de pe Cer."

"Sunt doar o copila care se joaca" , spuse Femeia, razand strengareste si facand gropite in obraji.

"Iar eu sunt copilul tau" spuse Barbatul cel Intelept, bucurandu-se de rasul ei ce umplea spatiul, facandu-l sa vibreze in ritmul ei.

O clipa el fu mic, iar ea fu mare, apoi din (ni)mic el deveni totul si o cuprinse in bratele sale si o invita la dans , printre oglinzi, in imparatia sa.
 **************************
Anima

Feminitatea si Masculinitatea - cei doi poli ai Iubirii

* De ce este energia feminina atat de atragatoare si totusi atat de putin exprimata liber si incantator in zilele noastre?
* De ce nu sunt barbatii la fel de atrasi de perspectiva  casatoriei cum sunt femeile?
*De ce daruirea de sine, abandonul in fata celuilalt este ceva foarte erotic pentru unele femei si ceva foarte infricosator si de neconceput pentru altele?
*De ce reactioneaza atat de puternic negativ barbatii, atunci cand femeia le da indicatii?
*De ce  trebuie sa risti pentru a ajunge sa traiesti o iubirea ideala, o stare de comuniune emotionala autentica si contopirea erotica profunda?
*De ce pentru barabat "misiunea" vietii sale este cel mai important lucru, chiar mai presus decat relatia de iubire cea mai intima, in timp ce pentru femeie iubirea  este tot ceea ce conteaza mai mult si mai mult?
*Cum se atinge armonia perfecta intre un Barbat si o Femeie, in jocul iubirii?

Raspunsurile la toate aceste intrebari si a aproape tuturor intrebarilor ce tin de interactiunea  Barbat-Femeie le gasim in sfera polaritatii.

Polarizare = impartirea clara, evidenta, in doua fractiuni perfect opuse; ceea ce se petrece atunci cand cei doi poli opusi, complementari, ce se atrag legic, se afla impreuna sau interactioneaza.

Barbatul si femeia sunt cei doi poli ai iubirii, ce se atrag irezistibil si se completeaza reciproc perfect, iar secretele minunatului joc al Iubirii ni se dezvaluie, in mod revelator, atunci cand ne aplecam atentia si respectam LEGEA POLARITATII.

De ce o numim lege? Pentru ca exista dintotdeauna si va exista intotdeauna , asemenea Soarelui, asemenea Lunii, in mod universal valabil, in noi si pretutindeni si pentru ca..poate fi (in lipsa atentiei), grav incalcata. Da.Este ceea ce se peterece atunci cand atractia, misterul, intensitatea dispare, este ceea ce se petrece cand viata isi pierde savoarea, este ceea ce se peterece cand cei doi poli sunt fie tinuti unul langa altul atat de mult, incat se anuleaza reciproc, pierzandu-si puterea, specificul, forta, farmecul, fie sunt slabiti ori utilizati in mod gresit. 

Sa ne gandim la o baterie --- cu cat incarcatura de energie minus (feminia) este mai mare, mai plina si energia plus (masculina) este deasemenea puternica, in forta, iar cei doi poli ai bateriei sunt asezati in locul corespunzator, cu atat energia rezultata va fi mai mare. Nu putem pune in functiune un aparat foarte mare cu baterii foarte mici si slab incaracate.

 Nu putem obtine lumini stralucitoare cu doi poli slabi.. Nu putem trai o iubire foarte mare, cutremuratoare, plina de fiori si lumina, fara ca cei doi poli- barbatul si femeia sa fie Barbat in toata puterea cuvantului si Femeie in toata splendoarea.

Nu putem inflori in iubire, printr-o relatie implinitoare, incalcand ceea ce suntem, nehranind esenta noastra feminina - ca femei sau masculina - in cazul unui barbat. Pentru ca nu putem pune doi de minus unul langa altul, iar aparatul sa functioneze.
O femeie lipsita de feminitate, masculinizata, excesiv de rationala, durificata, rece, inflexibila, lipsita de stralucirea calda si seducatoare a iubirii fara limite, lipsita de voluptate si viata clocotitoare, o femeie barbata, nu va trezi o mare iubire intr-un Barbat .Pentru ca nu  putem pune doi poli plus impreuna si ei sa se atraga irezistibil. Nu putem face "aparatul" sa functioneze, Iubirea sa se nasca, in lipsa celor doi poli. Plus cu plus nu fac niciodata 0, nici minus cu minus. Numai minus cu plus, profund imbratisate, pot face 0, un cerc intreg, o unica fiinta, o IUBIRE.

Nu putem pune chiar plusul si minusul impreuna, dar cu o energie forate mica, firava, neconturata si sa facem ca muzica din aparatul nostru ( a se citi sufletul nostru), sa umple de cantec lumea intreaga. Cu niste baterii foarte slabe, poate vom auzi din cand in cand cateva note, daca ne punem bine castile in urechi.

Cu doi poli slabi, poate ca vom isca din cand in cand cateva scantei, ce se vor stinge rapid insa, neavand puterea sa ne lumineze viata. Cu o baterie plina de energie insa, cu o atractie irezistibila, fulminanta intre doi poli bine conturati, vom isca nu scantei, nici chiar un foc, ci o Lumina ce va radia pretutindeni, luminand totul imprejur, toate aspectele vietii noastre, patrunzand cu iubire chiar si cel mai indepartat coltisor. Transformand totul in IUBIRE.

Cum conturam distinct, inconfundabil cei doi poli in fiecare dintre noi si in relatiile noastre de iubire?

Cum pastram acesti poli preaplini de energie, nedepolarizati?

Cum transormam o atractie foarte mare intr-o iubire si mai  mare, infinita?

Va invit sa deslusim impreuna tainele acestei minunate Legi a Polaritatii, ce creeaza din ea insasi Iubirea, in urmatoarea serie de articole; si astept cu drag toate intrebarile voastre legate de interactiunea Barbat-Femeie , de Iubire, de Cuplu.

***************************
Anima

Dorul de iubit

I-a Elegie pagana

 de Nicolai Costenco

* * *
In cantecul de dragoste e Dansul, numai Dansul,

Prin care toate trec si vesnic toate curg.

Iubitul meu! Nu l-ati vazut, prietene? Printr-insul

Eu doar traiesc; la dansul mereu gandesc, astept

Si-n asteptare, iata, ma copleseste plansul.

Cand o sa vina, mandru, sa-mi cada, bland, la piept?



Ca magura ii este a fruntii inaltime,

Ca sabia de foc ii este gandul, drept,

Si parul i-e ca holda pe-a zarii subtirime

Undind neostoita furtuna-a mintii reci.

Cum este dragul meu, pe lume nu e nime!

Cu ochi ca doua flacari rasfrante-n negre teci,

Rascolitoare flacari ce-n inima se-mplanta;

Si inima aprinsa n-am s-o mai sting in veci!



E-adanca-nfiorarea, iubitul cand cuvanta,

Tot sufletul de gura-i se anina, ca un strop

De ploaie pe o frunza ce-n soare, beata, canta.

Tremurator mi-e tr upul asemeni unui plop.

Si fiecare soapta in mine-i un rasunet

In care viata-mi toata ca pe-o comoara-ngrop.



Cand imi vorbeste, parca, in fiecare sunet

Se parguieste-un vis;   e sopot de izvor,

E rau ce creste-n vuiet, e vijelie, tunet!

Vrajita, uit de vreme, imi pare c-am sa mor,

Cand bratele-i, stapane-mi incolacesc mijlocul.



Sunt trista si subtire, ma mistui de-al sau dor...

Ah, cat de bun imi este si dureros norocul!...

Prietenelor, oare nu vine scumpul meu?

Ah, ce sa fac! nu-mi aflu astampar si nici locul;


El vine! El e. Haide plecati!...

Iubitul meu!

* * * * * * * * *

Anima

De vorba cu Dumnezeu

M-a intrebat o femeie frumoasa cum fac eu sa imi amintesc de Dumnezeu.. E un subiect atat de intim, de delicat si de misterios incat, din timiditate poate, am ezitat sa raspund..

Este totusi o intrebare importanta si foarte frumoasa, inocenta si profunda in acelasi timp, asa ca deschid acum, cu maini tremurande, infiorate, fereastra inimii , pentru a ma lasa privita o clipa acolo unde in spatele voalurilor de taina si tacere, vorbesc si eu cu Dumnezeu.

Recunosc ca mi-ar placea sa vorbesc mai des cu El, mai ales sa ii cer si sa-i ascult sfatul, de care uneori mai uit, ca un copil rebel...Exista insa  dese momente de conversatie spontana, vie, caci inima mea vorbeste ea, din preaplin de incantare, cu Dumnezeu - asa cum o fetita mica pupa obrajii parintilor ce o-ngrijesc.

Il simt adesea , il simt mai mereu pe Dumnezeu avand grija de mine, purtandu-ma prin viata in palmele lui.

Cel mai usor imi amintesc de Doamne Doamne atunci cand ma bucur -si de aceea sunt atenta si ma bucur mai tot timpul.

Ma bucur pentru ca sunt atenta la frumusetile vietii - de la sclipirile naturii la vocile prietenilor si de la glasurile care ma invata la glasul care cu iubire ma rasfata:).

Fiind bucuroasa ca e soare afara ori ca ploua frenetic sau ninge paradisiac si copilareste, ca mancarea e gustoasa, ca iubitul ma priveste in ochi cu dragoste, ca ma primesc brate calde, ca incepe o noua zi, ca viata e plina si ca respir inca o data, ca fac dragoste si sunt topita in iubire, ca primesc lectii de (la) viata - ma urca bucuria singura pana la Cer parca si atunci, privind lucrurile, oamenii - aud vocea lui Dumnezeu.. si nu am cum sa nu ii raspund cu recunostinta, spontan.

Preaplin de bucurie si recunostinta se revarsa, ca apa unui izvor ce tasneste din pamant, din inima mea.

*****************************

Anima



Voi cum va amintiti si cum vorbiti cel mai adesea cu Dumnezeu?

Urgenta

Astazi [...] ma intreb cum traiesc eu si multe alte persoane din jurul meu….urgent,prin graba,nerabdare.

Urgent…graba…nerabdarea…prin astea traim noi,zi de zi pe parcursul vietii noastre agitate.Dar o urgent,ma gandesc ca poate sa fie si atunci cand trebuie sa faci o pauza in viata ta si macar pentru un moment sa te privesti …. sa te intrebi ce importanta are tot ce fac ?eu ma intreb de ceva vreme si tot nu am aflat raspunsul…inca.Bunul meu prieten Cezar mi-a povestit asa de frumos cum se bucura de natura ,cum priveste copacii,florile,iarba si se bucura de viata.Si aceste lucruri sunt urgente …de ce sa lasi ce e frumos sa treaca neobservat pe langa tine….asa ca e placut sa te plimbi pe strada ,sa-ti ridici privirea, sa-ti intorci capul,si sa privesti in jurul tau, copacii,florile si oamenii…care sunt cei mai importanti.

Mai poate veni momentul cand uiti de tine…atunci este urgent …pentru ca trebuie sa te simti viu cu trupul tau si cu sufletul tau,sa-ti vezi bratele,picioarele,corpul,nu in ultimul rand inteligenta  (si inima) ta ….adica viata!

Multi dintre noi pleaca de pe acest pamant lasand neterminate …..lucrurile care intr-adevar erau urgente; cred ca este modul cel mai urat (de a parasi aceata lume) si totusi... sa ne intrebam care sunt cele mai urgente probleme  pe care trebuie sa le rezolvam…(uitand exact de suflet) .

Ce sa facem (mai bun) decat sa fim mai umani ? daca se poate…este o urgenta in zilele noastre!

Iubirea… (a devenit, paradoxal), tabu pentru noi oamenii; eu nu stiu cand am spus ultima oara ”te iubesc”,...dar  asta este urgent …sa le spui oamenilor din jurul tau ca i iubesti astazi..nu in alta zi.

Si asa m-am trezit zilele trecute intr-o dimineata,am privit rasaritul,am simtit caldura si apoi am multumit lui Dumnezeu ca  traiesc [...]

Autoare: Adryy
Sursa:  http://stefanadriana.wordpress.com/

***********************************

Anima

Scrisoare

Iubito,


Te-am urmărit plin de aceeaşi imensă iubire când te-ai trezit în această dimineaţă şi speram că vei vorbi cu mine. Speram că îţi vei îndrepta gândurile către mine ca să îmi ceri părerea, ca să-mi implori inspiraţia sau măcar să-mi mulţumeşti pentru tot binele care ţi-a fost oferit de mine ieri.

Dar mi-am dat seama cât de mult te preocupă să alegi cu ce anume te vei îmbrăca. Când te pregăteai în grabă, ştiam că ţi-ar rămâne câteva minute să-mi mulţumeşti, plină de recunoştinţă, pentru tot ceea ce ţi-am dăruit, dar am constatat că erai foarte ocupată cu nişte fleacuri.

 Odată chiar a trebuit să aştepţi un timp şi atunci ai rămas 15 minute fără să faci nimic. După aceea, am văzut cum ai sărit brusc în sus. Am crezut că atunci tu vrei să vorbeşti cu mine, dar tu, în loc să faci aceasta, te-ai repezit la telefon şi ţi-ai sunat o prietenă ca să discuţi noutăţile. Te-am privit apoi cu multă răbdare şi te-am îmbrăţişat cu aceeaşi iubire toată ziua. Tu însă erai, ca de obicei, mult prea ocupată ca să mai ai un pic de timp şi pentru mine.

Am observat că, înainte de prânz, te-ai uitat la un moment dat în jur. Poate că deşi ai intenţionat, te-ai simţit jenată ca să îmi vorbeşti atunci şi de aceea nu ţi-ai aplecat capul. Când ai privit cu trei sau patru mese mai încolo, ai văzut cum câţiva din prietenii tăi mi s-au adresat scurt, făcându-şi cruce înainte de a începe să mănânce. Tu însă nu ai făcut-o. Eu însă am continuat să te iubesc în acelaşi mod şi să te îmbrăţişez într-un fel nebănuit de tine. Dar mai este încă timp, pentru că Eu am toată eternitatea la dispoziţie şi sper că, totuşi, vei începe la un moment dat să vorbeşti cu mine atunci când vei vrea şi tu.

Te-ai dus apoi acasă. Aici, părea că ai multe treburi de făcut. După ce le-ai rezolvat pe unele dintre ele, ai deschis, ca de obicei, televizorul. Nu ştiu dacă îţi plac sau nu foarte mult emisiunile de la televizor, însă am observat că indiferent de ceea ce se difuzează, tu adeseori te aşezi şi apoi priveşti în neştire toate emisiunile. Am aşteptat din nou, cu o divină răbdare, cât timp ai cinat, în timp ce te uitai la televizor, dar nici acum nu mi-ai vorbit deloc.

La culcare păreai prea obosită pentru a mai spune o rugăciune către mine. Le-ai urat, ca de obicei, noapte bună celor din familie şi apoi te-ai prăbuşit în pat şi ai adormit în câteva clipe. Acest aspect este totuşi lesne de înţeles, deoarece tu nici măcar nu realizezi că eu sunt întotdeauna acolo, lângă tine, şi te aştept să vorbim, să mă iubeşti sau să mă rogi plină de iubire ceea ce este bun pentru tine. Sunt însă cu mult mai răbdător decât ai putea tu crede, şi prin aceasta vreau să te învăţ cum să fii şi tu cât mai răbdătoare cu alţii.

Te iubesc cu aceeaşi dragoste divină ce este fără limite şi în fiecare zi aştept răbdător din partea ta chiar şi cel mai mic semn, o mică rugăciune sau chiar şi un pic de recunoştinţă care ar trebui să apară spontan în inima ta. Tu ar trebui să ştii că eu nu vorbesc niciodată de unul singur.

Desigur, tu o să te trezeşti astăzi din nou, iar eu te voi aştepta din nou cu toată dragostea mea, ce se revarsă mereu asupra ta. Sper că într-o bună zi să ai de gând să îmi acorzi şi mie un pic detimp.

Să ştii că şi astăzi, tot cu ajutorul meu, o să ai o nouă zi frumoasă!


Cu iubire,
 DUMNEZEU