Scrisoare
Iubito,
Te-am urmărit plin de aceeaşi imensă iubire când te-ai trezit în această dimineaţă şi speram că vei vorbi cu mine. Speram că îţi vei îndrepta gândurile către mine ca să îmi ceri părerea, ca să-mi implori inspiraţia sau măcar să-mi mulţumeşti pentru tot binele care ţi-a fost oferit de mine ieri.
Am observat că, înainte de prânz, te-ai uitat la un moment dat în jur. Poate că deşi ai intenţionat, te-ai simţit jenată ca să îmi vorbeşti atunci şi de aceea nu ţi-ai aplecat capul. Când ai privit cu trei sau patru mese mai încolo, ai văzut cum câţiva din prietenii tăi mi s-au adresat scurt, făcându-şi cruce înainte de a începe să mănânce. Tu însă nu ai făcut-o. Eu însă am continuat să te iubesc în acelaşi mod şi să te îmbrăţişez într-un fel nebănuit de tine. Dar mai este încă timp, pentru că Eu am toată eternitatea la dispoziţie şi sper că, totuşi, vei începe la un moment dat să vorbeşti cu mine atunci când vei vrea şi tu.
Te-ai dus apoi acasă. Aici, părea că ai multe treburi de făcut. După ce le-ai rezolvat pe unele dintre ele, ai deschis, ca de obicei, televizorul. Nu ştiu dacă îţi plac sau nu foarte mult emisiunile de la televizor, însă am observat că indiferent de ceea ce se difuzează, tu adeseori te aşezi şi apoi priveşti în neştire toate emisiunile. Am aşteptat din nou, cu o divină răbdare, cât timp ai cinat, în timp ce te uitai la televizor, dar nici acum nu mi-ai vorbit deloc.
La culcare păreai prea obosită pentru a mai spune o rugăciune către mine. Le-ai urat, ca de obicei, noapte bună celor din familie şi apoi te-ai prăbuşit în pat şi ai adormit în câteva clipe. Acest aspect este totuşi lesne de înţeles, deoarece tu nici măcar nu realizezi că eu sunt întotdeauna acolo, lângă tine, şi te aştept să vorbim, să mă iubeşti sau să mă rogi plină de iubire ceea ce este bun pentru tine. Sunt însă cu mult mai răbdător decât ai putea tu crede, şi prin aceasta vreau să te învăţ cum să fii şi tu cât mai răbdătoare cu alţii.
Te iubesc cu aceeaşi dragoste divină ce este fără limite şi în fiecare zi aştept răbdător din partea ta chiar şi cel mai mic semn, o mică rugăciune sau chiar şi un pic de recunoştinţă care ar trebui să apară spontan în inima ta. Tu ar trebui să ştii că eu nu vorbesc niciodată de unul singur.
Desigur, tu o să te trezeşti astăzi din nou, iar eu te voi aştepta din nou cu toată dragostea mea, ce se revarsă mereu asupra ta. Sper că într-o bună zi să ai de gând să îmi acorzi şi mie un pic detimp.
Să ştii că şi astăzi, tot cu ajutorul meu, o să ai o nouă zi frumoasă!
Cu iubire,
DUMNEZEU
Anima? Tu cum faci sa iti amintesti mai mereu de Doamne Doamne? sa fii mai mereu in comuniune cu Tatal Ceresc in inima ta?
RăspundețiȘtergerece bine ca mi-a scris Dumnezeu...si ca am reusit sa-i citesc scrisoarea...si sa-mi bucur inima de iubirea Lui!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereCel mai usor imi amintesc de Doamne Doamne atunci cand ma bucur -si de aceea sunt atenta si ma bucur mai tot timoul. Sunt atenta la frumusetile vietii, de la sclipirile naturii la vocile prietenilor si e la glasurile care ma invata la glasul care cu iubire ma rasfata:). Fiind bucuroasa ca e soare afara, ca mancarea e gustoasa, ca iubitul ma priveste in ochi cu dragoste, ca ma primesc brate calde, ca incepe o noua zi, ca viata e plina si ca respir inca o data, ma urca bucuria singura pana la Cer parca si atunci., privind lucrurile, oamenii, aud voea lui Dumnezeu.. si ii raspund cu recunostinta, spontan.
RăspundețiȘtergereVoi cum va amintiti si cum vorbiti cu Dumnezeu?
Interesant! În matricea existenţială, frumuseţea vieţii se generează şi se identifică,în primul rând, cu actul muncii ,strunirea moralităţii şi consolidarea sentimentelor umane personale!Cu stimă!
RăspundețiȘtergere