Putem fi feminine, intr-o lume masculina. E chiar atragator

IN ACEASTA LUME MASCULINIZATA FORTAT, BAZATA PE MINTE SI COMPETITIVITATE, CE NU MAI INCURAJEAZA NATURALETEA SI FACE HAZ CAM DE TOT CEEA CE ESTE EMOTIONAL, COMPLEX SAU PROFUND, NU ESTE USOR SA NU TE PIERZI PE TINE INCERCAND SA FII DIN CE IN CE MAI “BARBATA”.

Intr-o lume in care noua, “sexului slab” (ce expresie urata!), ni se cere perfectiunea, prin toate imaginile prelucrate si artificiale ale modelelor feminine promovate astazi, este aproape ceva miraculos sa te iubesti, sa traiesti armonios si cu suflet si sa ramai cu adevarat femeie.

Din pacate noi, femeile, ajungem sa purtam prin viata acest sindrom al perfectionismului, crezand ca este parte din cum suntem noi. Chiar  ne mandrim cu el, desi ne chinuieste si il transmitem mai departe fiicelor noastre.

Ne mandrim ca le stim pe toate, ca ne descurcam in orice situatie, ne “cioplim” din ochi trupul atunci cand ne privim in oglinda, considerand ca orice mica imperfectiune e un stigmat si trebuie  sa o facem sa dispara cu orice pret, tragem de noi toata viata fara a fi vreodata multumite, relaxate, impacate complet cu…noi insene.

Nu e nevoie sa fie totul perfect. Nu e nevoie sa fim prefecte. Putem fi vulnerabile, chiar si intr-o lume masculina. E chiar atragator

Ajungem insa, multe dintre noi sa fim mandre  nu de noi ca fiinte, ci doar (cel mult!) de “realizarile” noastre, ca si cum trebuie sa tot tragem lozul cel mare la bingo ca sa meritam sa traim. Fereasca Dumnezeu sa imbatranim, sa cedam, sa fim descoperite in vulnerabilitatea noastra sensibila si naturala. Nici nu mai intuim ca tocmai aceaste trasaturi feminine, vulnerabilitatea si deschiderea sunt  cele mai atargatoare pentru polul masculin si ar face loc in viata noastra iubirii, protectiei, comuniunii si fericirii firesti.

Ne indemnam una pe cealalta se fim “puternice”, fara sa ne dam seama ca ne pierdem treptat pe noi devenind “un pumn de otel intr-o manusa de catifea”, adica inflexibile, autoritare, deconectate de la emotiile si ritmurile noastre interne, traind predominant in cap, uitand de trup (cu exceptia machiajului si hainelor cu care incercam sa il acoperim) si chiar si de inima (fiindca “e prea sensibila si nu ne aduce decat necazuri”).

DEVIZA NOASTRA UNA PENTRU ALTA ESTE “FII BARBATA, ZOE” SI NU “FII FEMEIE, ESTE IN REGULA SA FII TU, ESTI IN SIGURANTA SI ESTI IUBITA, ORICE AR FI”.

Dealtfel noi,  femeile moderne, nu mai vrem afectiune decat de la barbati. Ei sunt tinta pe care ne-am pus ochii si trofeul pe care il declaram oricum adesea mai apoi, prin nemultumirea noastra aproape continua, a fi “nedemn “. Nu ne mai dam seama ca daca noi insene nu ne iubim este greu sa ne faca cineva vreodata pe plac, uitam ca daca noi in forul nostru interior nu ne consideram vreodata multumite de sine si suficient de bune vom fi mereu exasperate ca ceea ce primim nu e suficiet de bun. Am uitat sa ne bucuram de viata, am uitat puterea prieteniei, a conexiunii sufletesti, a comunitatii. Nu mai stim, am uitat cu timpul, ca femeile se refac si se regenereaza fiind impreuna cu alte femei sarbatorind feminitatea, ca acolo energia noastra se reface si ca doar regenerate si reconectate la feminitate putem avea o sansa reala, o sansa minunata la fericire alaturi de barbat.

Cerem cu disperare ceea ce nu mai putem primi de la barbati; si nu mai putem primi pentru ca suntem deja inchise, golite, ranite fiindca trecand prin viata am uitat sa ne intoarcem periodic la Izvorul Femeilor, la energia feminina care ne vindeca, ne primeneste, ne incarca si ne reconecteaza la suflet. Am uitat sa fin blande si atente la femeia din noi si la femei si feminitate in general. De altfel, foarte, foarte rar mai avem prietene de suflet.

FEMEILE MODERENE ISI SEACA PUTEREA INTRINSECA INCERCAND SA FIE BARBATI, CACI NU MAI STIU CA IN ELE SI IN CONEXIUNEA SUFLETEASCA CU SURORILE LOR FEMEI EXISTA O SURSA INFINITA SI INEFABILA DE ENERGIE, CARE POATE CREA MIRACOLE.

Daca ai avea puterea de a fi invizibila si de a citi atunci cand te apropii de un grup de femei aurele energetice si gandurile lor, ai vedea ca de multe ori acolo unde femeile se aduna, (desi zambesc si sunt politicoase, ori chiar mieroase), in aer pluteste foarte multa frica. Chiar si atunci cand femeile par ca se distreaza si sunt relaxate, energia lor este adesea contractata, mai ales in prezenta altor femei. Ne este teama ca vom fi criticate, barfite chiar, masurate la milimetru. Si adesea se peterece asa. Femeile au invatatsa fie competitive, sa se afirme si sa se lupte cu viata si cu toate femeile din jur. Iar cea care pierde, traind asa, este tocmai femeia. Este foarte obositor. Si femeile nici macar nu isi mai dau seama nu are nimeni ceva de castigat. Doar foarte, foarte mult de pierdut.

Stiu, femeile au uitat cine sunt si de ce sunt aici. Au uitat misiunea lor, puterea adevarata a fiintei lor, puterea magica a iubirii din ele. Mamele lor nu le-au invatat, deoarece si mamele lor au uitat despre asta, despre darul femeilor si ca o consecinta, binecuvantarea de a fi femeie este arareori simtita de femei.

• Daca esti o femeie altfel,
• daca pentru tine feminitatea este importanta,
• daca ceea ce vei transmite fiicei tale conteaza pentru tine,
• daca o relatie fumoasa cu barbatul iubit conteaza,
• daca intuiesti ca se ascunde cu mult mai mult in spatele imaginilor deformate despre feminitate popularizate cu inconstienta,
• daca vrei sa te reconectezi la Izvorul Femeilor

AM CREAT PENTRU TINE UN SPATIU SACRU AL SUFLETULUI FEMININ. TE INVIT CU DRAG LA GRUPUL DE FEMINITATE REALIZAT ONLINE, IN FIECARE VINERI, DE LA ORA 19.30.

Pentru detalii si inscriere contacteaza-ma la adresa de email : dospinescu.alina@yahoo.com.

Te imbratisez draga Femeie,

ALINA DOSPINESCU

Psiholog, trainer si life coach

Fondatoarea proiectului ARTA FEMINITATII