Introducere la Manuscrisul Mariei Magdalena
Am primit de la o cititoare draga traducerea Manuscrisului Mariei Magdalena, discipola si sufletul pereche al lui Isus. Urmeaza sa public in urmatoarele postari aceasta invatatura si revelatie a Ei, iar ca introducere includ aici pentru voi trairile si marturia Ancai Stanese, cea care a realizat aceasta traducere minunata, ca o deschidere, o poarta spre lumea plina de lumina si iubire ce ni se va deschide prin citirea acestui Manuscris. Iti multumim, draga Anca.
De cate ori lucrez la manuscris, dau drumul la Musical Rapture și pe acordurile
line ale muzicii pătrund cu tot sufletul în povestea lui Judi Sion. De când am
început să traduc, nenumărate lucruri ciudate, intense, unele deosebit de
înălțătoare mi se întâmplă. Și atunci știu că am intrat în contact cu energia
Cea Mai Înaltă din mine, din sufletul meu, acolo unde îi pot întâlni și simți
pe Ei, Cei din Lumină, care stau aproape de noi și ne inspiră la fiecare pas pe
drumul nostru. Am simțit-o pe Maria Magdalena și lacrimile au început să curgă
pe obrajii mei, reamintindu-mi de promisiunea pe care am făcut-o acum câțiva
ani de a traduce Manuscrisul ei, cu motivarea că
este important ca în aceste timpuri deosebite, informațiile să ajungă la cei
care sunt pregătiți să le primească, pentru ca noi, cei care îl citim, atrași
de vibrația și energia de dincolo de cuvintele cărții să ne continuăm drumul
nostru.
Sunt atât de multe de împărtășit despre
ceea ce am simțit și am înțeles când am tradus această carte, încât, aș putea
scrie, la rândul meu, o altă carte. Multe din cele trăite de Judi Sion le-au
trăit și alte femei, și știu sigur că în rândurile ei, se vor regăsi și ele, și
chiar mai mult de atât, vor căpăta răspuns și claritate la multe din problemele
și situațiile cu care s-au confruntat în această viață.
Și am mai avut o confirmare cu privire
la valoarea acestei cărți: în afară de comuniunea cu sufletul meu, de bucuria
unor trăiri înalte, de claritate și înțelepciune primită cu multă grație
divină, era și cealaltă parte a dualității acestei lumi 3D – erau energiile
joase, întunericul, cei de dincolo de voal care se străduiesc să nu aflăm
adevărul despre noi, despre Cine Suntem Cu Adevărat, Ființe Divine cu
capacități de creație infinite, pentru a continua să trăim în stări joase de
vibrație, cu emoții negative care să-i hrănească pe ei, cei întunecați care,
încă, refuză să se reîntoarcă la divinitatea lor, mai mult, o neagă, și vor
doar să ne controleze și să ne manipuleze pe noi.
Cum i-am simțit pe cei grei? Prin
atacurile susținute asupra corpului meu, prin energia grea, acidă care îmi
găurea stomacul și care se încolăcea în jurul meu ca o mănușă să nu pot face
nimic, prin cuvintele care îmi sunau în minte: ”lasă cartea deoparte, nu te
lăsăm să o traduci”... și multe altele. Dar nu contează. Pentru că la nivel de
suflet, am ales să fac acest lucru, indiferent de repercusiuni, de atacurile
asupra sănătății mele, de blocajele financiare din viața mea, de folosirea
celor din familia mea ca să mă oprească, prin slăbiciunile și credințele lor
limitate, prin șantajul sentimental care îl folosesc asupra mea.
Tot ceea ce contează cu adevărat este
să realizez ceea ce sufletul meu își dorește cu adevărat, nu ce mintea îmi
spune, înfricoșată de atâția ”dacă...”. Și când sufletul e împlinit, atunci
știu că am reușit. Iar această carte, am așteptat-o vieți la rândul, nu o
viață. Ea exprimă un adevăr ascuns de mii de ani despre energia feminină,
pentru că ea, dă la o parte minciunile din scrierile religioase și ne arată cum
să ne reconectăm la divinitatea din noi, să dăm drumul la rușine, vină, păcat
și să ne acceptăm umanitatea complet, cu toate părțile ei, și mai mult să
folosim experiența umană pentru ascensiunea sufletului nostru, adică, exact ce
s-a dorit de la începuturile existenței noastre, a umanității.
Am simțit nevoia să scriu aceste
cuvinte. De ce? Asta nu mai contează. Pentru că am simțit și nu am gândit, am
făcut acest lucru.
Îmi doresc ca fiecare ființă care
citește Manuscrisul Mariei Magdalena și chiar aceste scurte rânduri de la
mine, să le citească cu inima, nu cu mintea. Atunci, orice judecată dispare,
pentru că inima nu judecă, doar acceptă, iar când judecata dispare, dualitatea
este transcensă, iar noi, cei care o facem, cu adevărat am ascensionat.”
Ce multe
cețuri și umbre sunt, sufletul meu, pe drum,
Atât de multe
și atat de ușor să te rătăcești,
să nu mai vezi
calea dreaptă, ci doar ocolișuri,
care pot să te
întoarcă de la adevăr.
Ce eliberare
simt, acum, când văd tot mai des,
al tău felinar
nestins,
și parcă îți
aud șoapta:
”ești aproape,
mai ai un pic,
ridică-te,
dă drumul
grijilor și neliniștilor,
suntem
împreună de-o eternitate,
doar că tu, ai
uitat de mine, uneori,
crezând că
ești singură.
Acum, respiră
adânc și zâmbește,
Bucură-te,
Totul este
bine,
Ai reușit!”
Autoare: Anca Stănese
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Primesc cu drag toate comentariile si intrebarile voastre.