Treceți la conținutul principal

CÂND AM INVATAT SA MA IUBESC PE MINE...



-Te îndemn să mă iubești! 
Eu sunt imaginea ta fidelă în oglindă, de aceea fugi de mine. Iubește-mă, și atunci vei ști că te iubești pe tine. Altfel, vei fugi toată viața de tine însuți, și-ți vei căuta scăparea în imagini ieftine, ușor de manevrat, distorsionate și distorsionante. Îți vei umple viața cu mărunțișuri care nu te vor ajuta deloc; și vei fi din ce în ce mai nefericit pentru că nu-ți vei găsi liniștea. Pentru că, de fapt, nu trăiești cu tine, ci cu o himeră, o imagine mincinoasă a ta care se schimbă și te schimbă în permanență.
Nici măcar nu mai știi cine ești și ce reprezinți pentru tine. 
Uită-te la tine, fugi de mine și lupți cu mine în permanență dar, de fapt, asta o faci cu tine însuți.
Nu am nevoie de un om puternic alături de mine, cum mi-ai spus, pentru că asta ar fi tot o minciună.
Puterea vine din mine însămi, și dacă nu e așa, niciun seamăn nu mi-o poate furniza, ci doar înlocui cu a lui. Iar asta nu aș mai fi eu.

Am nevoie de iubire, nu de cineva!
Am nevoie să iubesc fără să mă justific în fața ta, sau a oricui.
Am nevoie să te iubesc, așa cum știu eu să o fac.
Nu am așteptări, nu am proiecții. Doar iubire!

Pentru că tu mă reprezinți pe mine, ești imaginea mea în oglindă. Ești cel care mă reflectă pe mine, cu bune, cu rele. 
Oricum sunt doar aprecieri în funcție de toanele noastre. Vrem să vedem doar plusul, niciodată minusul.

De aceea am luptat cu tine non-stop. De aceea am luptat, de fapt, cu mine!
Pentru că am refuzat să văd realitatea. Am încercat, în permanență, să creez o altă realitate, confortabilă statusului și emoțiilor mele de atunci. Iar dacă ele se schimbau, schimbare să fie și în realitatea pe care am creat-o!
Acolo mă simțeam bine; încercam să fac o lume veselă. De cele mai multe ori primeam exact opusul, pentru că refuzam să văd rebuturile și lucrurile neterminate din cotidianul meu.
Sigur, acestea erau momentele în care numai Universul era de vină, sau avea ceva personal cu mine, de parcă eu aș fi fost Calea Lactee!
Nu! Eu eram cea care avea ceva cu mine, pentru că mă mințeam. Refuzam să văd realitatea!

Când te-am văzut pentru prima dată, m-ai lăsat fără suflare!
Plexul meu solar și ceilalți centri energetici au reacționat instinctiv. A fost ceva magic, o feerie, ceva ce nu mai doream să se încheie, ci să se prelungească le nesfârșit.

Acum îmi dau seama: atunci m-am văzut pentru prima dată pe mine! Și m-am iubit, îndrăgostindu-mă de tine, imaginea mea!

Au urmat lunile în care drumul de la agonie la extaz și înapoi a devenit cotidianul meu, scuturând din temelii lumea pe care mi-am construit-o, sau am crezut că o construiesc cu atâta migală.
Am avut senzația că s-a prăbușit totul, atunci când ai dispărut după ce m-ai învinuit de lucruri crude, crunte și total neadevărate.

Dar, de fapt, acolo nu era nimic, nici o lume!
Era un mare balon de săpun pe care îl numeam „viață”, și în care mi-am auto-distribuit rolul principal. Furiile mele îndreptate spre tine erau, de fapt, pentru mine.
„De ce, de ce?” strigam, urlam în sinea mea.
Acum știu. „De ce, de ce te minți singură și refuzi să vezi realitatea? De ce?”

Pentru că e mai comod și mai la îndemână. Pentru că minciuna e mai ușor de suportat, e mai maleabilă; se mulează pe toanele noastre de moment, și poate crea instant un univers în care suntem zei, indiferent că prestația noastră e jalnică sau nu.

Îmi doream să mă iubești, pentru că nu știam cum să mă iubesc eu.
Îmi doream să mă vezi frumoasă, pentru că eu nu mă mai vedeam.
Îmi doream să mă îmbrățișezi, pentru că refuzam să mă alint pe mine.
Îmi doream prezența ta, pentru că pe a mea am uitat-o.
Îmi doream să mă faci să râd, pentru că nu mai știam cum.
Îmi doream să mă atingi pentru că nu mă mai atinsesem demult, nici măcar cu un gând.
Îți vânam privirea, pentru că eu am refuzat să mă mai privesc.
Îmi doream să mă vezi, pentru că nu mă mai puteam vedea.
Îmi doream să aud vocea ta, pentru că la vocea mea eram demult surdă.
Visam să mă întregești pentru că nu știam cum să fiu întreagă.
Voiam să mă ajuți, pentru că nu mai știam cum să mă ajut.
Îmi doream respectul tău, pentru că demult nu mă mai respectam.
Îți doream iubirea...pentru că eu am uitat să mă iubesc.
Am uitat că trebuie să mă iubesc.
Am uitat de mine!

Ai reapărut în viața mea, și am știut că totul are un scop. 
Auzul vocii tale m-a rearuncat în haos.
Și eu care mă mințisem atât de frumos că am o viață în care „echilibrul” era cuvântul de ordine...

Mintea striga „de ce, de ce?”, singura tânguire pe care o știa manevra pe drumul sigur al victimizării.
Și atunci, sătulă de lamentări, am hotărât să dau ascultare sufletului.

„De ce?”, l-am întrebat pe Dumnezeu. Și mi-a răspuns :
„Află cine este el, pe cine reprezintă, și vei ști de ce”.

Cine este el?

„Dar cine ești tu?”, m-a întrebat o altă voce.
Chiar, cine sunt eu?

„Dar tu cine ești?”, am întrebat.
„Sunt cel ce încearcă, cel ce se îndoiește, cel ce te face să te îndoiești, sau multe alte nume . Rolul meu este să îți pun întrebări, să nasc îndoieli, să îți clatin credința”.

Am știut cu cine vorbeam, pentru că eram deja aruncată în abis. Dar nu-mi era frică.

„- De ce nu îmi este frică?
- Pentru că nu îți mai e frică de tine, iar asta înseamnă că ești pregătită.

[...]


Și atunci am știut răspunsul la întrebarea pusă de Dumnezeu; am știut cine ești tu. 

Ești...EU! Esti oglinda mea, prin care pot sa ma vad reflectata si sa ma cunosc.

Te iubesc, pentru că mă iubesc pe mine!
Nu am nevoie de tine, ci am nevoie de mine.
Nu te vreau pe tine, mă vreau pe mine.
Nu mai vreau nimic de la tine, acum știu ce vreau de la mine.

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc!
Te iubesc din tot sufletul!
Te eliberez!

Mulțumesc!
Mă iubesc din tot sufletul!
Mă eliberez!

Te îndemn să mă iubești pentru că sunt imaginea ta fidelă.
Te îndemn să te iubești.
Acesta este ADEVĂRUL, DRUMUL, VIAȚA!

Te iubesc!
Mulțumesc!

Autor: dr. Edith Kadar

Comentarii

ETERNULUI FEMININ ♥♥♥

ETERNULUI FEMININ ♥♥♥

ETERNULUI FEMININ ♥♥♥

Dedic acest blog
ETERNULUI FEMININ,
Forta tainica din fiecare femeie
Izvorul viu al iubirii, frumusetii,
plenitudinii si sublimului,
Lumina calauzitoare
care straluceste vesnic in noi.

Postări populare de pe acest blog

Cunoaste-ti umbra si imprieteneste-te cu tine!

Până nu demult, eram convinsă că în viaţa trebuie să te apropii de perfecţiune. Munceam să fiu bună, pozitivă, să mă dezvolt continuu, să adaug în vocabularul meu cuvinte frumoase. Până aici nimic neobişnuit, ai să-mi spui. Poate!

Suntem învăţaţi să ne purtăm frumos în societate, să ne adresăm cu respect oamenilor din jurul nostru, să mulţumim formal, să ne lăsăm la urmă şi să-i punem pe primul loc pe ceilalţi. Şi de aici şi până la a te departa complet de tine, e doar un pas. Şi groapa se adânceşte tot mai tare şi tu nu mai întelegi nimic. Şi vine un moment în care te revolţi şi toata bunătatea ta e înlocuită de răutate, invidia ia locul generozităţii, lumina se transformă în întuneric.

“Acolo unde există multă lumină, umbra este adancă.” Goethe

Momentul revoltei tale, este momentul în care umbra ta vrea să  iasă la suprafaţă, să o cunoşţi şi să o accepţi în viaţa ta. Până nu vei accepta că eşti şi bine şi rău, şi alb şi negru, şi iubire şi ură, ai să trăieşti în minciună şi ai să…

ESTI FRUMOASA !

ESTI  FRUMOASA

Nici nu e nevoie sa iti spun eu asta.

Da, e bine sa o auzi din cand in cand de la ceilalti, ca pe o reamintire, dar frumusetea este in tine dintotdeauna.

Oare de ce ni se poate spune de 99 de ori cat de frumoase, de minunate, de speciale suntem si cu toate acestea, daca auzim un singur cuvant de rau despre noi insene ne cuprinde teama si ne intra in minte un semnal de alarma, producand rani sufletesti ?



Chiar esti FRUMOASA.


Oricand iubesti, oricand zambesti, oricand ii ingrijesti pe cei dragi, oricand ai inima deschisa - esti exceptional de vie , de fermecatoare si de frumoasa. Esti frumoasa cand Viata creste in jurul tau.

Nu exista alt secret al frumusetii...
Nu trebuie sa se petreaca niciun miracol, nici sa descoperi vreo crema de frumusete secreta..:)
Miracolul exista deja. Miracolul esti chiar TU.

Suntem frumoase, perfecte, atata timp cat Iubirea ne strabate. Oricand daruim si iubim.

Cu cat daruiesti mai mult si celorlalti oameni acest miracol -care esti TU - cu atat vei cre…

Marirea si tonifierea sanilor

Cel mai eficient mijloc de marire si/sau de tonifiere a sanilor, cu efect sigur si de durata este un masaj care provine din traditia taoista si se numeste ''exercitiul caprioarei'':
1. Asezati-va astfel incat sa puteti presa calcaiul unuia dintre picioarele dvs. pe deschizatura vaginului. Trebuie sa apasati destul de tare pentru a simti o presiune destul de puternica si continua. Daca nu puteti sa va deplasati piciorul in aceasta pozitie, atunci asezati un obiect rotund si destul de dur - o minge de tenis, de pilda - pe deschidura vaginului, daca este posibil chiar si pe clitoris. Veti simti desigur o senzatie agreabila cauzata de dinamizarea energiei sexuale.
2. Frecati-va puternic palmele una de cealalta, timp de aproximativ un minut. Aceasta va va energiza si va va incalzi mainile.
3. Asezati-va mainile pe sani si simtiti cum energia si caldura mainilor dvs. patrunde prin piele.
4. Masati-va incet sanii, cu miscari circulare spre interior, care se realizeaza roti…