De ce ar poza o femeie nud?

"Blamând nuditatea e ca și cum ți-ai denigra originile". Vă invităm să citiți un material scris în exclusivitate pentru onlinereport.ro, de Marina Vlădescu: fotomodel care pozează nud:

“În societatea contemporană nuditatea încă reprezintă un subiect tabu, acesta fiind principalul motiv al intrigilor apărute la adresa modelelor care pozează nud. În arta fotografică există mai multe tipuri de fotografie de nud, iar majoritatea oamenilor nu înțelege diferența dintre nud artistic și nud erotic, încadrându-le foarte ușor la pornografie.

La modul cel mai sincer vă spun că nu pricep de ce oamenii preferă să urmărească crimele, furturile, ipocrizia și lașitatea, considerându-le chiar normale, în timp ce fotografiile care exprimă nuditatea, adică naturalețea corpului uman, îi intrigă și îi fac să blameze tot ce ține de acest lucru. Blamând nuditatea e ca și cum ți-ai denigra originile, ca și cum ți-ar fi rușine de tot ce reprezinți ca om, ca ființă creată de Dumnezeu.

De ce e bine și corect ca tinerii și copiii să urmărească tot felul de reportaje despre crime, în loc să învețe despre anatomia propriului corp, să învețe să se cunoască pe ei înșiși și să se placă așa cum sunt, ajungând să se accepte? Doar cunoscându-ne pe noi cu adevărat vom fi capabili să ne punem în valoare punctele tari în vederea obținerii unui beneficiu.

Pentru mine, faptul că am pozat nud a reprezentat depășirea limitelor, dar totodată și maturizarea mea. Prima experiență a avut loc din întâmplare, aș putea spune, întrucât s-a nimerit să găsesc omul potrivit la momentul potrivit. Aveam de mult o pasiune pentru astfel de fotografii, pentru nudul artistic și o dorință de a încerca să pozez și eu. Mereu am considerat că sunt o persoană nonconformistă, acest lucru materializându-se în această ședință de fotografii nud, care, în opinia mea, s-a dovedit a fi chiar reușită.

Prima dată când am fost nevoită să mă dezbrac, totul s-a petrecut atât de repede, încât de-abia dacă am conștientizat că mă aflam goală în fața unui om pe care îl mai văzusem doar o singură dată la față. Dar, în momentul în care am realizat ce anume făceam și în ce situație mă aflam, primul lucru pe care l-am simțit nu a fost în niciun caz rușinea, ci eliberarea..am simțit libertatea prin toți porii și atunci am înțeles o multitudine de lucruri într-o fracțiune de secundă. Pe parcursul acelei ședințe am fost nevoită să mă dezbrac de trei ori, întrucât am pozat în trei locații diferite, dar acest lucru nu a reprezentat o problemă pentru că începusem să o fac de plăcere. Era alegerea mea, nimeni nu îmi impunea acest lucru și tocmai acest fapt a reprezentat un atu pentru atmosfera creată, dar și pentru expresivitatea mea.[...]

Aceste trăiri cu totul noi mi-au trezit simțurile, m-au făcut să mă regăsesc și, cel mai important, am descoperit o parte din mine care nu ieșise până atunci la iveală, o parte care a tânjit la finalul acelei ședințe să facă o baie în lacul din apropiere, în care temperatura apei nu depășea 12 grade Celsius. 

[..,] Fiind luna octombrie, a fost o experiență de neuitat să intru în acel lac, mai ales că după câteva minute începusem să nu-mi mai simt picioarele. Imaginați-vă, faptul că eram goală în fața unui om necunoscut nici măcar nu reprezenta o problemă în comparație cu senzația de îngheț total. Am petrecut 7 minute infinite în acea apă până la brâu, încercând să dau tot ce aveam mai bun pentru ca fotografiile să iasă bine, ca sacrificiul să nu fie în van. La final, fotografiile au vorbit de la sine.

Am reușit să mă simt relaxată doar privind în jurul meu. Acea priveliște te lăsa fără grai și parcă mă invita să mă las dusă de val, să mă dezbrac de probleme și de cotidian și să evadez în natură. Astfel, împreună cu fotograful, am reușit să fac câteva poze superbe, simple și naturale, dar care transmit atât de multe. Senzația ierbii care îmi mângâie pielea, duritatea unei buturugi de copac, sentimentul de superioritate pe care l-am simțit atunci când am pozat la balconul mansardei mi-au oferit oincredere in sine pe care nu am mai simțit-o până atunci. Doar cine trece prin această experiență poate înțelege că lemnul este capabil să mângâie și să alinte sau că păsările pot cânta în ritmul mișcărilor executate în fața aparatului de fotografiat.

Această experiență m-a făcut să-mi descopăr o adevărată pasiune pentru fotografia de nud. Într-adevăr, nici pe mine nu m-au ocolit bârfele și gurile rele, bineînțeles că am fost criticată și blamată de foarte multe persoane, chiar și de oameni pe care îi consideram prieteni, dar am ales să nu plec urechea la aceste răutăți și mai ales am ales să aparțin taberei care luptă împotriva acestei societăți stereotipizate.

În timp ce, din cauza stereotipurilor, fotografia nud este criticată din toate părțile, societatea promovează niște valori total greșite. Astfel, este mult mai apreciată asistenta lui Capatos, plină de operații estetice și semi-îmbrăcată în niște ținute care chiar au tentă sexuală, decât o femeie normală, cu un corp neprelucrat și “defectuos”, așa cum este considerat dacă nu se încadrează în tiparul de frumusețe 90-60-90.

Iată și ce spune Bogdan Tache, unul dintre fotografii cu care am lucrat. L-am întrebat “De ce ar poza o femeie nud?”,  iar el a spus următoarele: 

“E o întrebare grea doar pentru că nu sunt în pielea unei femei. Dar mă aflu de multe ori în spatele aparatului foto și pot să vă zic varianta mea. [...] Pentru că femeia este cea mai frumoasă curbă existentă pe pământ, iar asta, în colaborare cu lumina și umbra, face minuni. Pentru că vrei să îți descoperi feminitatea pierdută de ritmul agitat de viață, pentru că vrei să ridici cel puțin o barieră pe care ți-a impus-o societatea ipocrită, pentru că vrei să te simți măcar o dată muza lui Degas, pentru că va veni o vreme când vei dori să te admiri așa cum ai fost cândva, pentru că vrei să îți demonstrezi că ești frumoasă, chiar dacă nu perfectă, pentru că poeziile de dragoste se pot scrie cu o pensulă pe o pânză, cu o pană înmuiată în cerneală scrijelind pe o hârtie, dar și cu lumina ce intră prin aparatul foto. Pentru că nudul este artă în ciuda părerii societății imbecilizate de șabloane…”

Autoare: Marina Vlădescu

Sursa: onlinereport.ro

Am publicat acest articol, draga mea, nu ca sa te indemn sa pozezi goala pentru paginile vreunei reviste, ci pentru a trezi in tine, prin impartasirea acestei femei, starea de libertate, iubirea de sine si fata de trupul in care traiesti, curajul, capacitatea de a vedea in orice trup nud, fie ca este al tau ori al iubitului tau, un templu curat, pur, ce este o expresie a sufletului...caci prea mult femei sunt prea rusinate ca sa se priveasca macar in oglinda de sus pana jos dupa baie, dupa cum si invers, prea multe femei deja accepta ca sa faca din trupul lor ceva artificial, menit doar pentru a satisface fantezii straine si a seduce doar simturile, nu si sufletul.
Prea multe femei traiesc, de fapt, desprinse de trup, instrainate de sine...negandu-se si negandu-si dreptul de a se iubi. Sperand ca altcineva le va iubi inainte ca ele insele sa se iubeasca, vanzandu-se si punandu-si tot felul de implanturi, uitand naturaletea si mai ales, uitand ca tot ceea ce este natural este frumos. 
Te invit sa citesti si un articol foarte frumos pe care l-am scris acum cateva luni, De-ce-este-posibil-sa-fii-mai-frumoasa-decat-un-fotomodel. Te va inspira cu siguranta!
Femeia care a scris acest articol are aceasta stare de naturalete minunata. Tu ce simti cand iti privesti corpul?
Iubeste-ti trupul ca pe o expresie a sufletului!

Cu drag,
Alina Dospinescu