Iubeste-ti-ti corpul! - Marturisirea unei femei


Acceptare. Probabil ca stiti ( sau poate nu) ca, de cand ma aflu pe aceasta minunata planeta, am luptat cu mine. Impotriva mea. De ce am facut asta? Doar universul stie... si nu vrea sa imi spuna. Poate pentru ca sunt perfectionista de cand ma stiu, de cand sunt constienta de consecintele actiunilor mele. Am vrut sa fiu cea mai cea. Cuminte, ascultatoare, visatoare, placuta de cei din jurul meu, frumoasa, sexi.
Cand am fost mica ma vedeam intruchiparea Ilenei Cosanzene chiar de eram de fapt o gogosica mica si dulce. Dar sanatoasa!! Nu cu E-uri si alte combinatii naspa. Ma vedeam cu parul lung si auriu, cu rochii de zana pe mine, prinsa intr-un turn si asteptand pe Fat Frumos sa ma salveze. De cate ori citeam povesti, inima imi urca in gat de emotie si parcurgeam textul  intr-un suflu pana la final, sa fiu salvata.
Mai apoi am inceput cu pianul. Nu stiu daca are vreo relevanta cu ceea ce incerc sa dezbat aici dar musai sa scriu: nu imi placea defel!!!!! Gata.. i let it go now :))))
  Mai tarziu am inceput sa cresc. Si sa cresc. Si sa cresc. Si m-am trezit la 16 ani cu multe kilograme. Dar diva ( respectiv Ileana Cosanzeana) din mine s-a trezit si a zis gata: dieta si sport. Si asa am dat jos vreo 30 de kilograme, ajungand in extrema cealalta ( usor anorexica - 43 kg).
 Ideea este ca, de cand ma stiu, mi-a placut si nu mi-a placut de mine. Si mai mult a doua varianta. Mereu m-am criticat aspru - ca sunt prea plinuta, ca am celulita, ca am fata rotunda, ca nu am parul cret. Niciodata nu m-am acceptat cu adevarat asa cum m-a lasat natura pe acest pamant. Recunosc ca aceasta autocritica a fost si constructiva la randul ei, fortandu-ma sa ies din zona mea de confort ( gastronomic) si sa fac ceva in aceasta directie.


And now... cut to the case i say! 
Buna, sunt Corina, am 33 de ani si sunt mandra de ceea ce vad in oglinda. Imi iubesc corpul  il accept cu bucurie asa cum este acum. Pentru PRIMA data in viata mea, in adancul si strafundul sufletului meu sunt fericita de reflexia mea in oglinda. Adica fericita pe bune oameni dragi!
Vad o femeie frumoasa, aromonioasa, plina de vitalitate!  Daca in urma cu un an trageam cu dintii sa am 50 de kilograme, acum mi-am dat seama ca NU un numar conteaza ci felul cum te simti. Si ce rau si ce greu  imi era sa ajung la 50 si sa raman acolo. Ma chinuiam degeaba. Ma sabotam singura. Oare unde imi era mintea? Acum am pus inapoi cateva rotunjimi si ma umflu toate in pene de mandrie cu ele!  Acum nu mai conteaza numarul! 
Cum ajungi sa te accepti? Ii cale destul de intortocheata, lunga si anevoioasa. Sau e simpla si dreapta! Te accepti asa cum esti. Atata timp cat esti sanatos da?  Mie mi-a luat 33 de ani. Sau hai sa zicem vreo 23 de ani ( considerand ca pana pe la 10 ani nu am avut prea multe batai de cap cu aceasta problema). 


Nuditate. Se impleteste usor subiectul si cu ce am scris mai sus. Corpul uman este prefect in cele mai mici detalii. Cand esti gol ( nud, fara haine), esti asa cum te-a lasat universul pe acest pamant: intr-o stare de beautitudine ( euforie, extaz) Nu te leaga nimic, nu te defineste nimic. Esti tu. Daca nu simti asta, work on it! 
Alergam dupa haine, accesorii vestimentare, cand de fapt uitam cine suntem noi cu adevarat. Si uitam cum suntem: frumosi, liberi, unici.
Tot pentru prima data in viata mea am acceptat sa fac o sedinta foto nud. Imi faceam griji si ganduri, ca mai apoi sa dau la o parte inhibitiile si temerile inutile, si sa ma simt in largul meu. Frumusetea corpului meu era surprinsa si redata de ochiul fotografului prin intermediul aparatul de fotografiat. Rezultatul: pe masura asteptarilor mele - magnific. Am un corp minunat!

Autoare: Corina Bacalu
Sursa: Simplicity of life


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ESTI FRUMOASA !

Marirea si tonifierea sanilor

Cand un barbat trezit iubeste o femeie...