Ti-e dor?

O poezie de dragoste minunata de pe blogul Oglinzile Sufletului, care imi incanta inima:

  

Ţi-e dor de albastrul ochilor mei? Te chem lângă mine de vrei să-i priveşti!

Te chem să te-arunci în adâncul din ei, să uiţi de tărâmul în care trăieşti!

Să uiţi de himere-ntâlnite pe drum, de vechi legăminte, de timpul trecut!

Şi numai în mine să te regăseşti, să fii ce nicicând până-acum n-ai putut.

Ţi-e dor de surâsul fermecător cu care te-nvălui când eu îţi vorbesc?

Te chem lângă mine oglindă să-ţi fiu, să afli, privindu-mă, cât te iubesc.

În zâmbetul meu să te-mbrac, dragul meu, doar el să îţi fie suavul veşmânt

Aşa cum, şi eu, doar în el mă îmbrac când tu-mi eşti mai mult decât dor sau cuvânt.

Ţi-e dor de sărutul ameţitor pe gâtul meu cald ce te-aşteaptă-n fiori?

Te chem cu tot trupul, să-ţi fie altar! Pe el să-mi depui ale tale comori!

Să-mi fie atingerea ta un mister şi-n braţele tale să mă rătăcesc,

Să-ţi fiu prizonieră-n etern labirint şi doar pentru tine etern să-nfloresc.

Ţi-e dor şi de cârlionţii rebeli din părul meu lung, mătăsos, parfumat?

Te chem să-i dezmierzi peste umerii goi cu mâinile tale fierbinţi de bărbat!

Ei sunt jucăuşi şi te-aşteptă să vii, prin buclele lor să adormi fericit,

Să-ţi vindece dorul de care-mi vorbeşti, al cărui ecou, dragul meu, l-am simţit.