Am trăit 10.000 de zile sau am trăit aceeaşi zi de 10.000 de ori?

 
De aici a început totul. Această întrebare mi-a transformat viaţa în infinit mai bine, în bucurie, într-o abandonare plină de încredere în faţa misterului.
 

Am învăţat în clasele primare că orice compunere are nevoie de o introducere bună, de un cuprins bine structurat şi de o încheiere. Am aplicat acest principiu şi în viaţă şi am ajuns să-mi privesc existenţa ca o temă pentru acasă.

 

Trebuie să am una sau mai multe diplome, un serviciu bun, casă, maşină, familie, copii, să fiu în rând cu oamenii, să fiu acceptată şi aprobată de cei din jur etc.

Totul să aibă un scop, să fie planificat, să fie pus la punct, să meargă ca pe roate. Nici un eveniment al vieţii să nu mă ia prin surprindere. Necunoscutul trebuie evitat. Trebuie deci să controlez totul

 

Am remarcat însă că teoria asta şi comportamentele pe care le determină ea au efecte secundare, negative şi devastatoare. Am uitat să mă bucur. Mi-am neglijat sufletul şi nevoile spirituale. Am ucis spontaneitatea şi misterul.

 

Am dat mai multă importanţă siguranţei exterioare decât acelei stări de copleşitoare certitudine interioară că voi face faţă tuturor provocărilor vieţii. Că universul întreg va fi întotdeauna alături de mine, mă va ajuta şi mă va susţine. Că sunt o forţă, iar viaţa nu mi-ar fi pus în cale nici un obstacol dacă nu aş avea în mine tot ce am nevoie pentru a-l depăşi.

 

 

Cum mi-am dat seama că am devenit rigidă?

Lucrurile simple, de fiecare zi mi-au făcut dovada. Mă trezeam în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră şi-mi respectam cu stricteţe tabieturile. Mă îmbrăcam întotdeauna cu acelaşi stil de haine, aceeaşi gamă coloristică, fără să variez niciodată. Citeam acelaşi reviste în fiecare săptămână şi nu aruncăm nici măcar un ochi peste alt gen de publicaţii.

Refuzăm din start să acord timp şi atenţie unor practici care mi se păreau ciudate şi excentrice, cum ar fi meditaţia, yoga, astrologia. Făceam dragoste după un scenariu mental prestabilit, fără imaginaţie sau fantezie, întotdeauna în aceleaşi poziţii. Nu intrăm niciodată în vorbă cu oameni necunoscuţi. Nu lăsam să mă surprindă nimic. Eram în siguranţă, dar în acelaşi timp nimic nu mă mai încânta. Duceam o viaţă de robot. Mă supuneam orbeşte unor tipare absurde. Sufletul îmi amorţise. Limitam realitatea şi îmi reduceam posibilităţile.

Până într-o zi când, printr-o sincronicitate neîntâmplătoare, cineva m-a întrebat: „Ai trăit 10.000 de zile sau ai trăit aceeaşi zi de 10.000 de ori?”.

 

 

 

Iată sfaturile pe care mi le-a dat:

- Îndeplineşte-ţi îndatoririle cu bucurie, nu le privi ca pe o corvoadă şi nici nu căuta în ele o reflexie a importanţei tale. Înţelepţii spun: „Fă ceea ce trebuie şi fii în ceea ce faci.” Entuziasmul este cel care te menţine tânăr, te menţine viu.

 

- Nu-ţi transforma preferinţele în rigiditate. Atunci când, în urma unei experienţe trecute, ai căpătat o convingere de care te-ai agăţat – aceasta este o formă de a evita realitatea. Nu există decât prezentul, iar adevărul clipei prezente poate fi diferit de cel al momentelor trecute. Evaluează-ţi comportamentul nu în funcţie de aceste preferinţe şi convingeri, ci de ceea ce există şi se manifestă în clipa de faţă.

 

- Când simţi că eviţi necunoscutul, întreabă-te care este cel mai rău lucru care ţi s-ar putea petrece. Mai mult ca sigur, teama de necunoscut e disproporţionată în comparaţie cu realitatea consecinţelor.

 

 

 

- „Unele lucruri nu se fac” – de aceea le eviţi. Propune-ţi astăzi să ieşi din tipar: aleargă desculţă prin ploaie, meditează pe o bancă în parc, fă plajă la nudişti, fă dragoste într-o cabină de probă, fă o excursie de o zi în cel mai apropiat oraş. Lărgeşte-ţi orizontul cu experienţe noi, pe care le-ai ocolit până acum, pentru că le considerai ridicole sau nebuneşti.

 

- Evoluţiei i se opune involuţia, stagnarea şi moartea. De aceea, poţi alege să te bucuri de fiecare zi, să o trăieşti într-un mod spontan şi inedit, să te simţi vie. Întreabă-te în fiecare dimineaţă: „Ce miracole mi-a rezervat existenţa pentru ziua de azi?” sau „Ce pot face astăzi pentru ca cei din jurul meu să fie cât mai fericiţi?”

Explorează misterul clipei prezente

- Imaginează-ţi că poţi avea tot ce îţi doreşti, fără limite și că ai la dispoziţie toţi banii necesari ca să faci tot ce-ţi trece prin cap timp de două săptămâni. Ai să constaţi că aproape toate visurile tale sunt realizabile, că nu râvneşti la luna de pe cer, ci la lucruri pe care le poţi obţine dacă elimini frica, înlocuieşti visul şi acţionezi adecvat. Ai să observi cum se trezeşte o stare de curiozitate şi aşteptare: „oare prin cine, în ce fel, cum îmi va îndeplini Dumnezeu dorinţa?”

 

- Asumă-ţi riscuri care să te scoată din rutină sau care să presupună anumite neplăceri, dar în timp să-ţi aducă mari împliniri. Propune-ţi, de exemplu, să te trezeşti în fiecare dimineaţă cu un sfert de oră înainte de răsărit, pentru a-ţi acorda 15 minute de interiorizare şi de contemplare fără gânduri a spaţiului interior. Îţi va fi mai greu la început, dar vei vedea ”cu ochiul liber” transformările spirituale ce vor apărea în propria fiinţă. Nu uita că „ce nu te doboară, te face mai puternică.”

 

 

 

- Nu te complace la nesfârşit într-o relaţie care chiar nu merge. Nu-ţi fie teamă de singurătate, priveşte perioada următoare ca pe o pregătire activă şi evolutivă pentru viitoarea ta iubire. Fă un portret ideal al celui pe care ţi-l doreşti alături, mentalizează, fă-ţi prieteni, bucură-te să fii tu cu tine însăţi, acceptă-te aşa cum eşti şi transformă-te spiritual. Cu siguranţă vei atrage o relaţie mult mai fericită. Renunţarea are o valoare magică, deci nu ai în realitate nimic de pierdut, decât poate suferinţa chinuitoare.

 

- Teama de eşec se confundă adesea cu teama de a nu fi dezaprobat sau ridiculizat de ceilalţi. Îngăduie-le celor din jur să aibă părerile lor şi evaluează-ţi acţiunile în funcţie de criteriile tale. Nu eşti nici mai bun, nici mai rău decât ceilalţi, eşti pur şi simplu diferit. Încetează comparaţiile, criticile, judecăţile. Imaginează-ţi un câine care latră cinci minute şi apoi cineva spune: „nu latră prea bine, cred că o să-i dau un şapte”. Pisicile prind şoareci; dacă o dată nu reuşesc, continuă. Nu se vaită că şoarecele le-a scăpat şi nici nu suferă o cădere nervoasă în urma eşecului. Învaţă ce trebuie din lecţia de viaţă sau din testul pe care nu l-ai trecut, ridică-te şi mergi mai departe.

 

 

 

- A te deschide către experienţe noi înseamnă să renunţi la ideea că e mai bine să accepţi un lucru familiar decât să încerci să-l modifici, modificarea fiind încărcată de incertitudini.

Alegerea îţi aparţine!Înlocuieşte frica de necunoscut cu deschiderea emoţionantă şi plină de uimire în faţa misterului şi transformă-ţi viaţa.

 

Autoare: Elena Godeanu

Sursa: Venus.org 

 

*********

Anima