- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
In
miezul celor mai sterile ceasuri pe care le-am trait, nu exista, daca
voi cerceta atent, decât aceeaşi greşeală repetată în forme diferite:
n-am înţeles că, tot ceea ce n-am iubit la timp, am pierdut.
De ce dispare dragostea după un timp, de ce doi oameni care s-au iubit
ajung să se urască, să-şi creeze zile negre unul altuia ori să cunoască
suferinţe interioare de neimaginat? Unde piere frumuseţea şi atracţia
de la început, căldura şi blândeţea, unde se rupe lanţul virtuos al
vieţii care pulsa in inimile îndrăgostiţilor, de vreme ce iubirea este
atât de puternică? Nu-i aşa că experienţa umană în dragoste ne convinge
cu vârf şi îndesat că dragostea dispare si, dacă dispare, merită să
n-o alegem?
Poate că nu-i aşa de important să iubim, de vreme ce iubim vreo doi-trei ani şi apoi ne întoarcem
la apatie, la singurătate, la instabilitate emoţională şi la dorinţa
de a întâlni din nou iubirea? Poate că experienţa vieţii ne convinge să
alegem un partener pe alte criterii decât iubirea de vreme ce iubirea
oricum se „termină”?
De fapt, dragostea nu dispare, dar dispare cu certitudine capacitatea
minţii de a o percepe! Iubirea – în forma ei divina, în forma ei reală,
reprezintă o putere pe care nu putem să ne-o imaginăm. Este puterea
care ţine universul întreg într-o ordine firească. Este puterea care-i
dă viaţă seminţei şi puterea fără de care niciunul dintre noi n-am
putea respira nici măcar o secundă.
De aceea iubirea nu poate să dispară!
Este imposibil să dispară singura stare absolută a universului şi ceea
ce este cu adevărat Real. Dispare, însă, în vieţile noastre,
capacitatea minţii de a percepe iubirea. După doi-trei ani de dragoste,
după cinci sau şapte ani, mintea scoate de sub obroc, din beciul
inconştient toate aberaţiile pe care le-a crezut realităţii.
Poate că ar trebui să simţim că iubirea nu este o încălzire glandulară si nici o pasiune înrobitoare, cât o stare permanentă a sufletului omenesc. Iubirea nu dispare, ci dispare numai mintea capabilă s-o perceapă.
(Octavian Paler - Tot ceea ce n-am iubit la timp, am pierdut)
Sursa: http://caleaiubirii.blogspot.ro/
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
Iubirea este in noi. Ea creste, se dezvolta ca si noi. Cu cat o daruim neconditionat, cu atat mai mult ea se ramifica si florile sale suave si parfumate, arata perfectiunea noastra, ca parte a Divinitatii.
RăspundețiȘtergere