Iubito,
daca ai privi dincolo de fereastra camerei tale m-ai zari,
pentru ca sunt totul ce este in jurul tau: sunt departarea, sunt apusul si rasaritul...
Sunt totul si, totusi, nimic...
Ai ascultat vreodata ploaia?
Ai privit-o cum saruta pamantul,
iar acesta ii raspunde la sarutari sorbindu-i picaturile marunte?
Ai vrut vreodata sa plangi, dar speriata ti-ai retras lacrimile inauntrul tau?
iti trimit sufletul meu pentru a-i da viata prin tine...
Gandeste-te la mine: fii ploaia mea, lasa-ma sa fiu pamantul tau..!
"Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc, ducând şi aducând primăvara?
Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic?
Sunt pe acolo şi într-acele, fără fiinţă, o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta.
Gândeşte-te la mine
ca la o stea desprinsă din tine
şi dusă în întunericul fără fund."
(Ionel Teodoreanu)
imi place :)
RăspundețiȘtergeresi mie, Coco:)
RăspundețiȘtergere