Ca o petala de trandafir...

*********

Anima

" La începutul relației cu soțul meu, în acele timpuri romantice, pline de sărutari și petale de trandafiri, fraza noastră de “recunoaștere” era: “Inima mea este și Inima ta”. Aceasta era modul nostru de a ne spune unul altuia “Te iubesc”.

 În acea perioadă, mergeam deseori prin librării, să mai vedem ce a apărut nou. Într-una din escapadele noastre în libraria din centru, am deschis o carte la întâmplare (știam că o aveam acasă, nu voiam să o cumpăr, doar o mai răsfoiam de plăcere) și primele cuvinte pe care le-am citit au fost “inima mea este și inima ta”, exact cuvintele noastre. I-am arătat-o și lui. Emoționați, ne-am îmbrățișat chiar acolo, printre cărți.

Uneori, când ne este mai greu în relație, când parcă ceva se mai răcește, ne amintim de acele vremuri. Ne întoarcem la acele profunzimi comune unde știm că nimic nu ne desparte, unde ne simțim Unul (sau Una). Acolo ne iubim și ne acceptăm așa cum suntem cu adevărat, puri, liberi, puternici, luminoși. Reamintindu-mi zilele trecute aceste cuvinte, m-am gândit că toți oamenii au acest punct comun: Inima lor. Nu vorbesc aici de acele emoții sau sentimente oricât de înălțătoare sau frumoase ar fi, ci de acel centru liniștit al fiecăruia dintre noi, de acel fundal de iubire, de armonie, de neclintire din noi, acolo unde nu suntem tulburați de nimic, acolo unde lumina purității noastre originare strălucește fără a putea fi oprită. Acolo (sau mai bine spus, aici) este locul unde ne putem regăsi unul cu altul, aici certurile și disputele dispar, aici diferențele nu există, aici ne recunoaștem așa cum suntem, aici ne privim chipul adevărat, cu ochii puri ai Inimii. "

Citeste restul articolului aici

Sursa: Armoniefeminina