IUBIRE - fara dependenta si fara gelozie

"I took a look down deep inside
and found the things I’d tried to hide;
some greed, some old hypocrisy;
some selfishness still left in me"

Iubirea nu se daruie decât pe sine si nu ia decât de la sine. (…) Fiindca iubirii îi e de-ajuns iubirea. Ea însăşi este darul copleşitor. Faptul că-mi îngădui să te iubesc şi astfel Iubirea se revarsă prin mine către tine mă umple de rost.

Ceea ce nu ştim, sau încurcăm cel mai adesea, este aceea că dragostea nu ne aparţine. Noi îi aparţinem ei. Fiind una cu Ea totodată. Dacă ne-am aminti acest lucru simplu, totul ar curge firesc – n-am mai avea aşteptări care să nu se împlinească. Dacă am şti de fapt, ca atunci cînd ne îndrăgostim, sa ne lăsăm luaţi în stăpînire cu totul de Iubire, de propriul suflt adică, ar fi simplu să ne mulţumim cu ce ne dăruieea, explorînd neaşteptatul.

Unde s-a mai văzut ca slujitorul să facă regulile stăpînului? Şi ce stăpîn mai grandios şi mai surprinzător am putea imagina, decît Iubirea? Inima mea ştie asta acolo unde apele ei sunt cristaline şi singura ei dorinţă e să-şi amintească oricînd – ACUM – că s-a pus în slujba Iubirii şi că nu aşteaptă nimic în schimb pentru asta.

“Doresc să fiu doar ceea ce ai tu nevoie să fiu în viaţa ta! Iar ceea ce tu îmi dăruieşti, aşa cum şi atît cît poţi tu dărui, aici şi acum, pentru mine e copleşitor, pentru ca declansezi in mine un miracol - Iubirea.” – îţi spusesem. Îţi spun. Acesta e adevărul pe care mă ajuţi să-l menţin în memorie şi să-i caut întregimea. Nu există a fi cu mine, mai deplin decît acesta. Intelegi tu oare?! 

Ceea ce mă străduiesc să scot din discuţie şi eventual din aşteptări este faptul de a deveni belciug pe mîna, nasul sau inima ta – ce zici?! Iubirea e ceva pe care femeia din orice femeie o poate profesa şi fără patalama, nu crezi?

Recunosc,de multe ori mă simt atrasă de această ipostază de belciug ca fluturele de lampă, fără discernămînt, genetic parcă. Există probabil nişte înscrisuri în natura mea feminină care mă alunecă, fără să mă prevină de cele mai multe ori, în această capcană a belciugului.Să fie pentru că totdeauna pleci cu totul?! Cînd eşti, eşti cu

totul, cînd lipseşti, lipseşti la fel. Iar cînd te-ntorci trebuie să o luăm de la capăt. Nu-mi laşi parca decît o foaie cu nişte date de referinţă – ai putea spune de referinţă, dar de fapt exact ceea ce e cu-adevărat de referinţă îmi scapă de cîte ori mă încleştez de… imaginea ta, de cate ori incerc sa te tin sa fii altfel decat esti

Acum însă - în ACUM-ul acesta, vorbesc - am dat drumul la pumn. Uimire! Cînd am slăbit strănsoarea şi-am deschis palma, era deja acolo – întregimea noastră. E ca şi cum n-ai mai pleca atunci cînd eşti absent, ci te-ai deplasa doar liber prin această întregime. Uneori par că te uit, însă curînd, îmi dau seama că doar mă deplasez la rîndu-mi, prin spaţiul vast care suntem, cuprinşi unul în altul şi cuprinzători unul de altul, distincţi şi întreţesuţi totodată. 

Uneori, cînd sunt cuminte şi clară, încep să-ţi simt parcă şi întreţeserile din alte zone, cu alţi oameni, în

alte relaţii şi asta nu mi se mai pare străin, frustrant. Din contră, îmi dă o senzaţie, încă uşor panicată recunosc, de lărgire, de extindere.

Auoare: Odette -"Recurs la feminitate"

"Freedom from hunger and freedom from pain
Freedom from loss and so freedom from gain.
Freedom to give and freedom to share
Freedom from want and that of despair."

****************

Anima