Femeia si increderea

  

Motto:"Trateaza pe cineva in functie de ceea ce el pare a fi  si vei face ca acel om  sa devina mai rau decat crezi. Dar trateaza un om asa cum el ar putea deveni, iar acel om va deveni chiar mai bun decat credeai ca ar trebui sau ar putea sa fie." - Johann Wolfgang von Goethe

**************************************************

Zilele astea am realizat ca increderea, atunci cand ai castigat-o cu adevarat nu mai poate fi pierduta! Sora geamana cu Iubirea, Increderea ori o ai, ori nu o ai. Nu poti sa spui, [adica poti, caci eu sunt dovada vie ca se poate spune orice :))))] ca ai avut incredere in cineva si ai pierdut-o.

Nu, asa ceva nu exista! Inseamna ca nu ai avut niciodata incredere, iar ceea ce credeai a fi incredere, erau asteptarile si sperantele implinirii propriilor dorinte; iar cand acestea NU se implinesc, gata spunem ca ne-am pierdut increderea.

In fapt, noi nu am avut-o niciodata!:) In fapt, noi, nu am trecut niciodata de noi insine si de "nevoile" noastre...

Atunci cand, cu adevarat credem/ ne incredem in cineva/ceva, acea Incredere nu va pieri niciodata, indiferent prin cate am trece si indiferent ce s-ar putea petrece. 

Sigur, exista asa zisele "cutremure de pamant interioare" care zgaltaie din toate balamalele intreaga noastra fiinta cu credintele noastre cu tot. Si atunci, suntem atat de ametiti si de bulversati, incat avem senzatia ca am pierdut tot, ca nu mai e nimic din noi. Aceste cutremure, oricat de dureroase si napastuitoare ar fi, ele au rostul sa scuture fiinta de credintze false si de a lasa sa creasca si sa se coaca numai acele credinte autentice, care ajuta fiinta sa mearga mai departe si sa o duca spre o altfel de implinire a fiintei.

 

 E paradoxal si in acelasi timp extraordinar sa descoperi cum Increderea autentica este strans lipita de tine, ca o haina care te ajuta sa te feresti de diverse alte vicisitudini, fara ca macar sa stii, ca, de fapt, ceea ce te protejeaza este tocmai aceasta Incredere pe care o oferi, [dincolo de confuzia cu] alte nevoi personale...

 

Si ar mai fi de spus... dar dincolo de cuvinte... ne definesc faptele! 

Autoare:Dakini

Sursa: http://dakiniwhite.blogspot.com/

***********************************************

                                    Cum am putea  defini, din prisma 

ARTEI-FEMINITATII, 

            Increderea

 

Darul de care fiecare om in parte are nevoie pentru a se deschide, a se dezvolta si a da ce e mai bun din el, este Increderea. 

Atunci cand investesti cu increderea ta pe cineva, aratandu-i limpede si clar ca tu crezi in el/ea, ca vezi ce e bun si frumos in interior si crezi cu tarie ca respectiva fiinta va face totul bine, ca poate, ca e in stare, ca si daca greseste uneori, poate repara greseala, ca tu lasi deoparte grijile cand ii incredintezi ceva de facut si ai o mare incredere in el/ea --- atunci acea fiinta va capata un mare avant si va simti impulsul si dorinta de a fi la inaltimea increderii pe care i-o acorzi.

Aceasta este greseala pe care o fac adesea parintii in educarea copiilor lor --faptul ca nu le acorda suficienta incredere acestora incat sa le atribuie, gradat, diverse responsabilitati, ce ii vor ajuta sa creasca frumos, sa invete. Incredintandu-le copiilor diverse responsabilitati, dar si oferindu-le acestora libertate, parintele le dovedeste astfel ca are incredere in capacitatea lor de a se descurca, de a reusi, de a alege ceea ce este bun. 

In plus, tot din cauza lipsei increderii, parintii uita adesea sa le inspire spiritul de invingator in fata obstacolelor copiilor lor. Cum pot parintii sa ii invete pe copii sa fie adevarati invingatori? 

Invatandu-i pe acestia sa se confrunte, fara teama, cu diversele piedici pe care viata le scoate in cale, pana cand gasesc ei insisi rezolvarea.  Parintii incearca prea adesea sa protejeze copiii de orice probleme si in acest fel ii priveaza de fapt de posibilitatea de a-si dezvolta taria sufleteasca si taria de caracter.

O a treia greseala este faptul ca atunci cand copilul reuseste, cand copilul are succese sau pur si simplu face bine, parintii nu puncteaza aceasta, clar, prin apreciere si incurajare.

Rezultatul? Ca si in iubire, daca nu oferi tu intai incredere, vei ajunge sa nu o primesti. Mai precis, vei ajunge sa te minunnezi, insa nu pe buna dreptate, ca acel copil (sau orice om) nu este la inaltime. Pentru ca ceea ce ar fi invatat daca tu i-ai fi oferit increderea ta, i-a fost astfel luat... In plus, copilul insusi va ajunge sa nu aiba incredere in sine insusi..si pe masura ce anii trec, nici in tine.

Am vorbit acum despre copii si parinti, insa mecanismul este acelasi in relatia femeie-barbat si in orice gen de relatii interumane.

Cate femei nu isi asuma, din lipsa de incredere(neconstientizata) in barbatul de langa ele, responsabilitati ce sunt de fapt barbatesti..si care ajung in timp sa le masculinizeze, sa le durizeze si/sau sa iste conflicte in relatia de cuplu? Cate femei nu critica si cicalesc, in loc sa aiba increderea de a abandona ceea ce nu le este menit lor, in grija barbatului?

Cate femei nu se priveaza pe ele insele de increderea in sine, cautand mereu admiratia si aprobarea in ochii barbatului sau ai altor femei, in loc sa isi urmeze , libere, inima? Cate femei nu devin astfel simple copii a diferite imagini acceptate, uitand chiar ce inseamna sa fie ele insele, uitand chipul, de o reala frumusete inefabila, al sufletului lor?

Desigur, toate acestea nu se petrec in cazul Femeilor-arta . :)

Femeia-arta are incredere in Dumnezeu si in sine. Ea stie ca Dumnezeu aranjeaza toate evenimentele asa cum este necesar fiecaruia, ca nu exista probleme nerezolvabile, ci doar lectii.. prin urmare nu se incranceneaza, nu lupta cu morile de vant, ci este relaxata si are un preaplin  sufletesc, ce ii permite sa daruiasca incredere, sa reverse cu optimism darul increderii, ca pe niste seminte purtatoare de rod, in sufletele oamenilor.

Ea este plina de bucurie si energie, pentru ca lipsa increderii in sine si fuga dupa imagini false nu o tenteaza si nu o consuma. Are incredere deplina in frumusetea si bunatatea sufletului ei. Nu se complica inutil incercand sa urmeze modele si standarde ce nu o reprezinta sau sa ii multumeasca pe cei ce sunt orbi fata de sufletul ei. Ea stie ca sufletul ei straluceste, pentru ca ea il asculta si il hraneste cu esente. 

Femeia-arta nu isi asuma cu incapatanare sarcini masculine, nu incearca sa rezolve ea ceea ce poate uneori barbatul a uitat sau a omis sa rezolve, ci stie sa astepte, sa aiba rabdare, sa il incurajeze (prin admiratia si increderea ei in el) pe barbat sa isi indeplineasca menirea de Barbat. Astfel ea hraneste, prin revarsarea increderii sale, samanta maturitatii si a responsabilitatii in barbatul iubit.

Femeia-arta urmeaza exemplul vulturilor, invatandu-si copiii sa zboare, sa se avante cu curaj in viata, are incredere sa ii indrepte in fiecare zi cu un pas mai departe de cuibul protector.

Femeia-arta le vorbeste oamenilor despre ceea ce este bun, exceptional, genial, frumos, stralucitor sau eroic in ei. Ea ii trateaza cu respectul pe care increderea in cel din fata ta ti-o inspira. Ea respecta Binele din Om si are deplina incredere in acest Bine.

Femeia-arta are incredere in Dumnezeu si in Viata si iti deschide, prin incredere, poarta spre ceea ce este dumnezeiesc in tine.

Pentru ca ea STIE, prin credinta ei, STIE CE POTI. 

Ea CREDE in tine.

*************************************

Anima

 

"Dacă ai încredere în tine însuţi, inspiri încredere altora."- Goethe