Marturisirea unei Femei
"Recunosc multe aspecte scrise aici, in mine insami. Stiu ca am de reflectat si gandit profund, chiar de SIMTIT daca ma iubesc, daca iubesc sau nu, daca am iubit pana acum.. Si cum i-am iubit pe C., S. sau M... daca am un model bun in viata mea in care eu, D., am iubit neconditionat si fara troc macar pe cineva si pe Dzeu.
Recunosc ca nu sunt centrata in mine ca femeie, dar recunosc si faptul ca sunt.. confuza.
Simt ca nu am incredere in mine ca Femeie. Si asta imi aduce confuzie. Ce pot eu darui daca nici macar nu simt CA AS FI ? Uneori simt ca am incredere in barbatul interior din mine, in partea masculina din mine - acea D. precisa, calculata, inteligenta. Dar in femeia D.? Femeie parca simt ca abia acum devin, inca nu cred ca am incredere in mine, FEMEIA.
Ma intristeaza fiecare dans in care corpul nu imi permite sa ma exprim asa cum e potentialul ei, ma intristeaza ca nu il sustin pe M. ca femeie, ci uneori ca si cum as fi barbat - din mental, din vointa, din increderea in inteligenta, curaj si actiune. Nu din senzualitate, nu din tacere, nu din seninatatea sau preaplinul sufletului meu, nu inspirandu-l, ca o zeita, sa isi doreasca sa fie mai bun, mai puternic, mai sus. Ma intristeaza ca 4 ani am fost mentala cat 2 tari cu S. si apoi a venit o alta femeie si mi-a aratat ca barbatii vor frumusete, dulceata si bucurie de a trai.
Simt ca femeia D. s-a nascut undeva in momentul in care am constientizat ca sunt femeie cu C. si mai tarziu cu V... Dar pe atunci traiam asa, o adolescenta tarzie, la 23-26 ani - am simtit prima oara ce alte fete simteau la 15-16 ani, ca sunt admirata, fascinanta si POT ATRAGE privirea si adoratia barbatului.
Acum, la 30-32de ani parca sunt inca necoapta. Ma simt tare si matura in a coordona o echipa de profesionisti, in negocieri am incredere in forta mea mentala, dar in ARTA IUBIRII si in ARTA FEMINITATII chiar ca sunt clasa a 9-a, daca nu a 5-a.
Nu ma plang, nu ma lamentez, ci recunosc ca mi se cere mai mult, ca se poate mai mult. Si doresc sa invat.
Stiu ca a iubi vine fara studii si daruirea vine pur si simplu din abandon, dragoste si din lipsa conditionarilor impuse celuilalt.
Nu vreau sa fie pretext nefeminitatea mea pt faptul ca nu iubesc la nivel profund, adevarat si total.
Caut in mine un "de ce?":
(aceeasi intrebare e valabila si cu S.)..
De ce am stat atatia ani acolo unde nu mai eram eu, ci mentalul meu?...
Teoretic asa, cam stiu ca armonia din sufletul meu, deschiderea si daruirea totala m-ar face fericita si m-ar impliniri si armoniza -corporal, sufleteste si chiar mental, dar m-ar ajuta sa incep deja sa ma simt pe mine , ca FEMEIE, sa intru in contact cu mine insami.
Doresc sa ma cunosc,doresc sa stiu cate rugaciuni, cate meditatii, cate dansuri, cata daruire si cata iubire trebuie sa imi ofer si sa ofer? Doresc sa stiu: de unde incepe drumul spre FEMEIA adevarata, completa, din mine ?"
D.
************************************
Anima
Multumesc. D.
RăspundețiȘtergereOh, Doamne...Te rog ia-mi jocurile pe care le joc pentru a-mi refuza feminitatea. indeparteaza zidurile din fata sufletului meu gingas. deschide portile mele adevarate pentru ca zeita din mine sa straluceasca neincetat, umplandu-mi fiinta si totul in jur cu dragoste, bucurie, zambet, romantism, frenezie, mister, blandete si adorare. amin.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAm disecat cu luare aminte marturisirea asternuta in acest articol.
RăspundețiȘtergereIn final ,pot sa concluzionez ca am descoperit o fiinta insetata de perfectiune,care merita sa fie fericita.
Va urez o zi cat mai placuta !
"Stiu ca a iubi vine fara studii si daruirea vine pur si simplu din abandon"
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu acestă afirmaţie.
Mi-a plăcut"mărturisirea".
Zile pline de iubire!
Ii multumesc Geaninei, lui Anima si lui Ion ca imi dau incredere. Aceeasi D.
RăspundețiȘtergere