Fragmente de lumina II --- din jurnalele lui Anais Nin

"N-o sa ma cunosti niciodata prin trecutul meu,ci numai prin ceea ce sunt pentru tine si cu tine;si asta pentru ca tu ,asa cum esti,scoti la iveala tot ce e mai bun in mine;exorcizezi si aduci la suprafata un eu pe care altii nu l-au cunoscut. Si nu vreau sa spun ca voi inceta sa fiu ceea ce sunt,pentru ca am multe sa-ti daruiesc."

"Cat de minunat este sa-l poti admira pe cel pe care-l iubesti! In plina lumina a zilei,cu totala luciditate. Asa cum privesti soarele. Asa ca voi veni sa te vad dimineata si din felul in care te voi privi vei sti ca te iubesc,ca sunt tulburata de vocea ta,de ochii tai,de zambetul tau stralucitor si de sunetul pasilor tai. Te voi vedea si sunt fericita,inspaimantator de fericita,pentru ca sunt aproape de tine".

"Nici o femeie nu mi-a acordat vreodata privilegiile de care am nevoie-si tu,care canti atat de vesel,atat de indraznet,razand chiar-da,tu ma inviti sa merg inainte,sa fiu eu insumi,sa cutez orice! Te ador pentru asta. Aici esti cu adevarat mareata,o femeie extraodinara. Ce femeie esti!" (Henry Miller)

"Tremuram infiorata de o imensa,imensa bucurie. Frig si febra si lumina,o iluminare,o vizitare,prin intreg corpul,fiorul unei prezente. Lumina si cerul in trup,Dumnezeu in trup,si eu dizolvandu-ma in Dumnezeu. M-am dizolvat in Dumnezeu. Nici o imagine. Simteam spatiu, aur, puritate, extaz, imensitate, o profunda, ineluctabila comuniune. Am plans de bucurie. Am stiut atunci ca nu aveam nevoie de dogme ca sa comunic cu El;nu aveam nevoi decat sa traiesc,sa iubesc si sa sufar. Nu aveam nevoie de nici un om sau preot ca sa comunic cu El. Traindu-mi viata,pasiunile,creatia pana la limita,intram in legatura cu cerul,cu lumina si cu Dumnezeu. Nu pot spune mai mult. Nu mai e nimic de spus. Cele mai mari comuniuni vin atat de simplu. Dar incepand din momentul acela mi-am simtit legatura cu Dumnezeu,o legatura izolata,tacuta,individuala,deplina care imi da o imensa bucurie si un sentiment al maretiei vietii,al eliminarii timpului si limitelor omenesti. Eternitate. M-am nascut. M-am nascut femeie. Ca sa-l iubesc pe Dumnezeu si sa iubesc barbatul in mod suprem. M-am nascut intr-o pace adanca,o bucurie supraomeneasca peste si dincolo de toate necazurile mele omenesti,transcenzand durerea si tragedia. Aceasta bucurie am gasit-o in dragostea de barbat si in creatie,implinite in comuniune."